Revista Scriptor

De ce citim? Literatura provoacă această dublă mișcare, de centrare pe sine, dar și de deschidere către celălalt, adică o negociere între particular și universal. Pe lângă autorii invitați să dezbată în Dosar, interviul ediției aduce în prim-plan vocea traducătoarei Laure Hinckel, care știe din interior cât de dificil este să colmatezi pata albă pe care literatura română o reprezintă pe harta lumii. Reflexul e clar: literatura română în lume interesează mai întâi prin vocile ei de astăzi – recuperarea prin traduceri a canonului vine mai apoi.

Și dacă gâlceava în jurul canonului literar de predat îi lasă de o parte tocmai pe cei care sunt în inima procesului de a transmite bucuria cititului și reflexele spiritului critic? Unul din dosarele viitoare al revistei Scriptor le este dedicat. Da, e vorba de profesori. Știți voi, acei profesori de vocație care, decât să blesteme întunericul, mai bine aprind o lumină.

Punem între anul care se termină și cel care începe câte un rit de trecere. Un bilanț, un top, o listă de rezultate. Ca să găsim drumul înainte trebuie să culegem pietricelele semănate înapoi, ca în poveste. Unele strălucesc mai tare decât altele și ne arată calea.

Cu această profesiune de credință tipărită pe copertă – stârnim IDEI, transmitem EMOȚII, citim LITERATURĂ –, revista Scriptor, serie nouă, împlinește un an, iar de la fondare s-au adunat 11. La mulți ani cititorilor și colaboratorilor noștri!

Dacă mergem înainte este și pentru că familia revistei e mult mai cuprinzătoare decât mica și fidela echipă redacțională. Suntem parte a Editurii Junimea din Iași, cu bucurie și mândrie. Pe lângă toate celelalte distincții, de regăsit la finalul acestui nou și bogat număr al revistei, Editura Junimea a primit, către sfârșitul anului 2025, un premiu de excelență. Am invitat-o pe Simona Modreanu, director editorial al revistei Scriptor și director al editurii, să pună în ramă acest bilanț strălucitor, ca să ni-l punem cu toții la rever la trecerea dintre ani. 

Scriptor a ajuns la ultimul său număr dublu din an. Tri­bu­tari riturilor de trecere, convenim cu seninătate că e mo­men­tul anual al recunoștinței, al împărtășirilor generoase. De aceea Dosarul e dedicat Întâlnirilor admirabile, care iau for­ma unor substanțiale convorbiri de colecție (cu Paul Barbăneagră și Andrei Pandrea, cu Ana Blandiana), dar și a evo­cărilor de figuri carismatice dispărute, înrâuritoare încă (Radu Cosașu, Mirel Cană, Carmen Steiciuc). Admirație legi­timă e de găsit și în interviul ediției cu profesorul Bruno Mazzoni, traducător de literatură română în italiană, sau în pro­fesiunea de credință a lui Steinar Lone, traducător de lite­ra­tură română în norvegiană – ambii premiați, recunoscuți și apla­udați la scenă deschisă pentru că sunt ambasadori de­di­cați ai imaginarului literar românesc în lume. Apoi, gene­ro­zi­tatea simplă cu care scriitorul Radu Andriescu ne primește în bucătăria sa și în laboratorul poeziei, la rubrica Portret Inte­rior, este pe deplin admirabilă. Iar căldura și entuziasmul cu care Cristina Bogdan trece în revistă cărțile sale formatoare, începând cu primele amintiri de lectură și miraj, în grădina casei Lyggiei și a lui Gellu Naum de la Comana, sunt mo­lip­sitoare.

Pentru că pur și simplu există, zidurile trebuie mereu cucerite. Ca un Everest. […]

Are și România, are și Iașul invadatorii săi. Artiști care se exprimă liber prin graffiti sau prin toate celelalte forme surprinzătoare ale unei arte care nu se teme de alfabetul său efemer și, în general, nu se teme. Radu Cucuteanu le-a dat cuvântul și le-a oferit suprafețe de invadat în dosarul ediției intitulat Artă murală.  […]

Fiecare articol din actualul Scriptor conține un potențial graffiti. De scris pe un zid, de inscripționat pe un tricou, de afișat, în pioneze, pe peretele de la birou, de decupat sau de salvat în fișierul cu pepite prețioase. De metabolizat într-un alt eseu, într-un alt studiu critic.

Scriptor se vrea dialogal. „Conversația neîntreruptă este priză directă asupra sufletului”, rostea în scris Horia‑Roman Patapievici într‑un eseu de acum zece ani, perfect actual, în care pleda pentru a re‑cunoaște că la baza culturii stă întotdeauna miezul unei con­ver­sații reciproc hrănitoare.

*

Un scaun gol e un simbol puternic, violent.

Alegerile prezidențiale din acest an au dinamitat nu doar comu­ni­carea între preopinenți, ci însăși posibilitatea dialogului. Un zid de neputință s‑a ridicat în fața discursului politicianist delirant și irațional, pe cât de ridicol pe atât de periculos, prin care ni se pro­punea un proiect de țară izolaționist. Cultura anti‑dialogului prin definiție.

Am trecut cu bine de alegeri, dar câte scaune au rămas ne­ocupate?

*

Citiți revista Scriptor. Încercăm să nu lăsăm scaune goale între noi. Să nu întrerupem conversația.

Inteligența Artificială este noua noastră jucărie. Prodigioasă, ne aprinde luminițe de încântare în ochi – cât de inteligentă este!, și ne dă fiori pe șira spinării – este totuși prea inteligentă! (…)

Va veni o zi când ne vom obișnui cu noua jucărie, așa cum, la rândul lor, internetul și rețelele de socializare s-au banalizat, devenind – caz fericit – un instrument de lucru onest. Între timp, o profesiune de credință: toate rubricile din revista Scriptor, fiecare eșafodaj critic în parte, toate formulările splendide, toate rândurile emoționante, toate ezitările, toate partis-pris-urile, toate entuziasmele și toate perplexitățile, toate cele 144 de pagini sunt produse exclusiv de inteligența, sensibilitatea și creativitatea umane. Lectură plăcută!

Cu cât tragi praștia mai mult într-o parte, cu atât proiectilul va ajunge mai departe în partea opusă. Nu simetria ne interesează (concept conservator?), ci excesul (concept progresist?). Excesul de progresism duce la mai mult conservatorism. Excesul de conservatorism duce la mai mult progresism. Cum ieșim din acest sofism care e vrajba iernii noastre ideologice? Scriptor 3-4/2025 vă propune un dosar consistent pe această temă, intitulat de poetul Șerban Axinte, coordonatorul său, Conservatorism versus progresism. Puncte de conjuncție, puncte de disjuncție.

Cu un meniu ambițios și colaboratori de talent din generații și orizonturi diferite, cu tradiționalele șase apariții pe an, noua serie a revistei Scriptor va continua să surprindă portretul intergenerațional și frământările fertile ale celor care investesc încredere (fie ei creatori sau public) în puterea cuvântului scris de a stârni idei, de a transmite emoții, de a afla cum putem să fim împreună în lumea de azi, analizând produsele culturale care o problematizează, citind bună literatură. Ținem lumina aprinsă.