Bogdan ȚEPORDEI
Interviu cu Bogdan ȚEPORDEI, expert în software, fost inginer la Microsoft și Amazon (Seattle, SUA)
Scriptor: Bogdan Țepordei, ai o carieră îndelungată și substanțială în tehnologiile care implică IA. Cum ai rezuma parcursul tău profesional de până acum?
Bogdan Țepordei: Am emigrat în SUA în 1996, imediat după ce am absolvit Facultatea de Calculatoare din Iași. Am fost angajat de Microsoft, unde mi-am petrecut majoritatea carierei ca inginer de software. Am contribuit la dezvoltarea sistemului de operare Windows, Internet Explorer și a serviciilor cloud Azure. În ultimii ani am înființat un startup în domeniul securizării asistenților de inteligență artificială pentru piața de consum, de exemplu ChatGPT, Alexa sau Siri.
Poți descrie pe înțelesul unui outsider ce faci exact? Ce înseamnă „securizarea asistenților de inteligență artificială pentru piața de consum”? Un exemplu?
Un asistent IA de ultimă generație, precum ChatGPT, poate răspunde la întrebări generale și poate genera conținut, dar rămâne în mare parte incapabil să ne ajute în viața de zi cu zi, pentru că nu are acces la informațiile private, contextul și istoricul utilizatorului.
În curând, fiecare dintre noi va avea la îndemână un asistent digital personal care ne va ajuta cu gestionarea finanțelor, cumpărăturilor, călătoriilor și cu multe altele. Pentru a fi cu adevărat util, acest asistent va trebui conectat la diversele conturi (bancare, de cumpărături, de călătorie și așa mai departe). Sistemul la care lucrez are rolul de a te asigura că nimeni – nici hackerii, nici măcar compania care a creat IA – nu poate abuza de aceste drepturi de acces. Acesta intermediază accesul la datele personale ale consumatorului, monitorizând și controlând tot ceea ce poate „vedea” și „face” asistentul IA.
Care e, în opinia ta, cel mai important progres la care s-a ajuns în dezvoltarea capacităților IA în acest moment?
În ultimii câțiva ani s-a făcut un salt uriaș în domeniul software, o inovație în domeniul IA denumită Large Language Model. Această tehnologie permite inginerilor de software să construiască programe care reacționează inteligent la o multitudine de situații. Până de curând, programele erau super rigide – făceau doar ceea ce era programat în cod, pas cu pas, fără loc de interpretare. Dacă apărea o situație neașteptată, aceasta era analizată și rezolvată explicit în versiunea următoare a programului. Noile modele de IA, antrenate pe cantități uriașe de texte și conversații, oferă răspunsuri la orice fel de întrebări și chiar rezolvă probleme pe care nimeni nu le-a programat explicit.
Știm că IA poate analiza volume de date uriașe instantaneu. Omenirea câștigă, astfel, timp pentru a ajunge la răspunsuri relevante din anumite domenii. Ce pierde însă inteligența umană în urma acestui câștig?
Pe măsură ce ne obișnuim să apelăm la IA în orice situație complexă, există riscul să pierdem abilitatea gândirii profunde – procesul acela lent, uneori frustrant, în care te lovești de probleme, te blochezi, dai înapoi și cauți altă direcție, dar care dezvoltă gândirea critică și creativitatea. Riscăm ca acești „mușchi” mentali să se atrofieze dacă sărim peste acest proces și ne bazăm pe răspunsurile generate de IA.
IA va putea face predicții despre viitor sau e o fantasmă, e de domeniul SF?
Sistemele de inteligență artificială fac deja predicții – despre evoluția piețelor financiare, prognoze meteo, focare de boli sau comportamentul consumatorilor. Însă aceste predicții sunt pur statistice, bazate pe modele extrase din informații precedente – nu sunt adevărate „viziuni asupra viitorului”. Iar limita principală e că IA nu poate anticipa evenimente rare, creativitatea umană sau sisteme haotice, unde lucrurile scapă rapid de sub control.
Adevărata putere a inteligenței artificiale nu stă în a prezice ce ne rezervă viitorul, ci în a ne ajuta să survolăm incertitudinea și în a ne pregăti pentru o varietate de scenarii posibile. Analizând cantități imense de date și identificând tipare pe care noi le-am putea ignora, IA poate evalua riscuri, poate sugera scenarii și poate descoperi oportunități – oferindu-ne o hartă mai clară a ceea ce ar putea să se întâmple, nu a ceea ce se va întâmpla.
După ce în anii 1950, Alan Turing prefigura posibilitatea unui sistem care să aibă aceleași capacități cognitive ca omul, se pare că astăzi ambiția e chiar aceasta: de a dezvolta o Inteligență Artificială Generativă, capabilă să învețe singură, să emită raționamente și să se adapteze diverselor contexte, ca o ființă umană. Ce lipsește pentru a se ajunge acolo?
Chiar și sistemele cele mai avansate de IA nu sunt suficient de capabile să creeze, pe baza datelor cu care sunt antrenate, un model al mediului în care operează – model creat cu ușurință de oameni prin experiența de zi cu zi. Modelele de IA pot să proceseze limbajul și să imite raționamente, dar nu trăiesc în lumea reală – nu au simțit niciodată gravitația, nu înțeleg emoțiile umane și nu se confruntă cu contradicțiile și haosul din viața de zi cu zi. Diferența devine evidentă în sarcinile care cer judecată, intuiție sau un simț al lucrurilor „firești” într-o situație dată.
Există o limită clară a capacităților sale?
Din punct de vedere tehnic, IA este constrânsă de datele pe care a fost antrenată, de algoritmii pe care îi folosim și de puterea de calcul disponibilă. Se descurcă excelent la recunoașterea de tipare în seturi uriașe de date, dar are dificultăți când vine vorba de înțelegere reală, raționament bazat pe „bun simț” sau creativitate în sensul uman al cuvântului. IA nu „cunoaște” lumea – doar modelează probabilități pe baza datelor din trecut. Asta înseamnă că poate greși ușor în situații noi, evenimente rare sau contexte în care nuanța și judecata umană sunt esențiale.
La un nivel mai profund, filosofic, unele limite ar putea fi permanente, ținând de natura inteligenței și conștiinței. Nu știm dacă mașinile vor putea vreodată să înțeleagă cu adevărat sensul, emoțiile sau experiențele subiective – lucruri care, cel puțin deocamdată, aparțin exclusiv sferei umane.
Folosești IA cotidian, pentru nevoi personale? În ce domeniu nu te mai poți lipsi de IA?
Impactul cel mai mare al IA pentru mine este, la ora actuală, în domeniul profesional. În ce privește nevoile personale, așa cum am pomenit mai devreme, încă suntem la începuturi. Asistenții IA ar putea fi de mult mai mult ajutor atunci când vor putea fi personalizați și ajustați la nevoile și preferințele personale. Dar chiar și așa, în ultima vreme am înlocuit aproape complet căutările pe Google cu ChatGPT și Perplexity, un alt asistent IA specializat în răspunsuri pe bază de pagini web. În loc să tastez o întrebare pe Google și să navighez la diversele linkuri, întreb direct IA, care îmi oferă în câteva secunde o listă clară și organizată de sugestii, economisindu-mi timp și efort în orice domeniu – idei de rețete, sfaturi de călătorie sau explicații rapide pentru subiecte complicate.
Cum privești tu avansarea rapidă a capacităților IA? Există ceva care te neliniștește? Dar pe colegii tăi, IT-iști și ei?
Este fascinant cât de repede s-au schimbat așteptările noastre legate de evoluția inteligenței artificiale. Doar cu câțiva ani în urmă credeam că IA va înlocui mai întâi activitățile fizice și repetitive – munca în fabrici, condusul de vehicule, elemente de logistică –, joburi unde regulile sunt clare, iar mediul previzibil. În schimb, domeniile creative și munca intelectuală păreau protejate, pentru că implică emoție, imaginație și o complexitate greu de programat. Dar progresele recente în IA ne-au luat prin surprindere. Subit, literatura, designul, muzica și ingineria software sunt amenințate de automatizare.
Instrumente precum ChatGPT, Midjourney sau GitHub Copilot generează conținut, idei și chiar software, aplicații funcționale cu o fluență surprinzătoare. Ironia este că tocmai sarcinile repetitive din munca de birou – redactarea de texte, scrierea de cod standard, realizarea de variante de design – se dovedesc mai ușor de automatizat decât munca fizică. Schimbarea asta ne obligă să ne întrebăm din nou ce mai înseamnă un „job sigur” și ce valoare unică mai aducem noi, oamenii, într-o lume în care creativitatea și logica nu ne mai aparțin în exclusivitate.
Se vorbește despre prompt engineering ca despre un concept cheie – să știm ce sarcini să îi cerem, ce întrebări bune să îi punem. Cum învățăm să îi punem întrebările bune?
Deși prompt engineering a devenit un termen popular în lumea IA, e legat de tehnici avansate folosite de specialiști și ingineri software. În viața de zi cu zi, un asistent precum ChatGPT este configurat să înțeleagă un limbaj natural, conversațional – poți pur și simplu să scrii ce ai nevoie, ca și cum ai pune o întrebare unui prieten sau unui specialist. Adevărata abilitate nu ține de „incantații” complicate, ci de a fi clar, specific și de a oferi suficient context pentru ca asistentul să înțeleagă ce îți dorești.
De exemplu, în loc să ceri în mod vag „Dă-mi o rețetă”, încearcă să formulezi dorința mai explicit: „Dă-mi o rețetă rapidă pentru cină cu pui, orez și morcovi”. Sau, când planifici o călătorie, adaugă detalii: „Sugerează-mi un itinerariu de trei zile în Roma, axat pe istoria și bucătăria locală”. Adăugând informații suplimentare – cum ar fi limite de timp, preferințe sau ce ingrediente ai deja – transformi IA într-un asistent mult mai util, adaptat la nevoile personale.
ChatGPT e acea entitate căreia îi adresăm întrebări, ca unui prieten sau unui specialist. Va fi (este?) antrenat ChatGPT să mimeze și empatia, ca un prieten? Și dacă da, cum îi avertizăm pe utilizatorii umani că e vorba de un model statistic de empatie și nu de empatie adevărată?
Aceste sisteme sunt deja foarte flexibile și ușor de adaptat la nevoile utilizatorului. Pot fi configurate să adopte diverse stiluri conversaționale: formal, distant, empatic, prietenos și chiar glumeț. Pentru că această simulare este foarte convingătoare, va exista o perioadă de adaptare, dar care poate fi accelerată prin campanii de educare a consumatorilor. În perioada de început a cinematografiei, se spune că spectatorii părăseau în panică sala, îngroziți de imaginea unui tren ce părea că se apropie și iese din ecran. Și în cazul IA, vom învăța să ne adaptăm și să depășim confuzia inițială cauzată de o tehnologie atât de realistă.
Eu sunt convinsă că IA îmi va scrie cărțile, va scrie în locul meu. 😊 Ce șanse există ca IA să facă jobul tău, te va înlocui cu totul în ce faci tu acum?
Nu cred că IA mă va înlocui complet, dar cu siguranță va schimba natura muncii mele. În domeniul software, vom petrece majoritatea timpului gândindu-ne la „ce” trebuie construit și „de ce”, în timp ce IA se va ocupa în mare parte de „cum”. Sincer să fiu, abia aștept să ajungem la acel moment!
(Interviu realizat de Cristina HERMEZIU)