Ioan RĂDUCEA
Arca
Revistă de literatură, eseu, arte vizuale, muzică, Nr. 4 (377)/2024, Arad, 280 p.
Editorialul aparține lui Vasile Dan, redactor-șef fondator care, pe urmele lui Laurențiu Ulici, relativizează valoarea Nobelului literar, cu mulți premiați pe nedrept – consolare a faptului că nu l-am luat nici anul acesta. La secțiunea de cronici literare, plasată cea dintâi, mai ales amplul articol – aproape un studiu – al lui Adrian Dinu Rachieru despre Gheorghe Schwartz, prozator subestimat, deși ar trebui să fie canonic – romanul Convoiul, scris în cinci săptămâni și apărut în 2024, la Editura Junimea, servește drept cel mai recent argument. Încă mai amplu, omagiul adus de Horia Al. Căbuți singularului artist olandez Cornelis Escher. Adriana Oprea semnalează și expoziția retrospectivă Luminița Penișoară, în mare parte tot op-art – mai bine de 10 planșe cu reproduceri color.
Bucovina literară
Serie nouă, an XXXV, nr. 10-11-12 (404-405-406)/2024,
Suceava, 126 p.
Gheorghe Grigurcu publică (și aici) panseuri și aforisme, unele aproape niște poeme într-un vers („un vis căutându-și noaptea în care să apară”), în timp ce Matei Vișniec explică, poematic, de ce mergem la teatru. Nu el semnează însă textul dramatic, ci Anna Maria Zorilă: Fata morgana. Microdramă postmodernă într-un act, piesă ce a obținut primul loc la Concursul „Matei Vișniec” de la Suceava… Vocile lirice, convingătoare și bine puse în pagină, printre picturile Iuliei Șchiopu (care ilustrează întregul număr), preced sinteze critice despre poezia Gabrielei Melinescu și despre cea a lui Mircea Ivănescu – de Adrian Dinu Rachieru, respectiv Ioan Holban.
Convorbiri literare
Nr. 1 (349), ianuarie 2025, Iași, ediția electronică.
Cassian Maria Spiridon narează, pe 14 p., teroare, crime și torturi comuniste (de care a avut parte și el), pornind de la afirmațiile lui Dennis Deletant (din Cartea neagră a comunismului), străin ce reconfirmă tragedia noastră națională. La ea se referă și Daniel Cristea-Enache, judecând mărturiile unui alt represat, jurnalistul Petre Mihai Băcanu (Bilet de ieșire. Memorii). Altă atmosferă în dialogul lui George Motroc cu Aura Christi, care face bilanțul activității ei literare pe cinci ani și continuă să socotească lumea (și pe ea însăși) ca pe un miracol. Redactorul-șef Mircea Platon, în calitatea sa de istoric, continuă detalierea corupției și irosirii de fonduri, în Afganistanul controlat de puterile occidentale – inevitabilă paralela cu situația din învățământul românesc. Între textele dedicate lui Eminescu, bine documentat cel al lui Constantin Cubleșan despre amorul poetului cu Cleopatra Lecca Poenaru (consecință poetică: Pe lângă plopii fără soț).
Dunărea de Jos
Nr. 273, dec. 2024, Galați, 44 p.
Primele file, ca și copertele I și IV, rezervate consemnării câtorva festivaluri și târguri („Tudor Pamfile”, de datini și obiceiuri; „Acasă peste Prut”, de dansuri folclorice; Târgul Meșterilor Populari și al Artizanilor). În succesiune, recenzia unui „masiv” roman de debut (Octavian Mihalcea despre Departe de Marius Dumitrache), note de călătorie (reiterat Marius Dumitrache), cinci pagini consistente, de studiu recuperatoriu (Gheorghe Felea despre Corneliu Diaconovici, îngrijitorul merituoasei Enciclopedii române de pe vremea Imperiului chezaro-crăiesc), notații despre biografia eminesciană (Gheorghe Lateș), apoi și despre cea enesciană. La sfârșit, sub titlul (excesiv) de „Morphochroma”, o cronică de expoziție Dan Covătaru (de Corneliu Stoica) și calendarul anului 2025, cu un gros subsol de lămurit sărbătorile, dar în amestec, civile și religioase.
Matca
Nr. 7/2024, [București], ediția electronică.
„Produs cultural aproape zilnic”, obținut cu sprijinul mai multor edituri bucureștene și înțeles ca o „platformă pentru pasiunea culturală” a publicului, „Matca” înseamnă mai multe lucruri: cenaclu, podcast (sau „punch” cultural), texte, uneori ample, de literatură, politică, filosofie, expuse, din când în când (trimestrial) și sub forma unei reviste pe hârtie, care a ajuns la al șaptelea număr. În mod neobișnuit, acesta se deschide cu texte despre artă, la început chiar cu veritabile studii de istorie a muzicii (Mihai Lukácś despre acceptarea jazzului în România, Marius Constantinescu despre cariera lui Puccini). Adrian Cioroianu și Florin Bican își promovează în mod elegant viitoare volume, primul referindu-se la necesarul binom curiozitate-plictis, al doilea la istoria culturală a furnicilor (Furnicoteca universală). Numeroase referințe la Radu Afrim – inclusiv ale ieșencei Oltița Cîntec – și încă mai numeroase mărturii de la FILIT-ul 2024, ieșean și el. Menționate producțiile cenaclului „Matca” – șapte nume promovate.
Orizont
Serie nouă, an XXXII, nr. 1 (1713)/2025,
ediția electronică.
Suveranitatea individului nu are limite, ridică probleme de autoritate și aceasta este cauza a ceea ce ni se întâmplă, cel puțin de la 1945 încoace, caută să convingă, încă de pe prima pagină, H.R. Patapievici. 75 de ani ar fi împlinit Ioan Petru Culianu dacă nu ar fi fost ucis, nu se știe nici azi de către cine, amintește Călin-Andrei Mihăilescu, de această crimă aducând vorba și Gabriela Adameșteanu (convorbire cu Cristian Pătrășconiu), convinsă că interviul pe care savantul i l-a acordat în „romanticii” ani 1990 a fost plătit cu viața. Tema Culianu revine și în recenzia lui Alexandru Budac la volumul lui Bruce Lincoln Secrete, minciuni și consecințe. Trecutul ascuns al unui mare savant și asasinarea discipolului său – ca și în cartea însăși.
România literară
An LVI, nr. 5/2025, București, ediția electronică.
Într-unul din rarele editoriale cu mesaj doar indirect politic, Gabriel Chifu asociază textele lui Caragiale cu sculpturile brâncușiene, căci ambele scot la lumină situații umane esențiale, „mereu repetabile, mereu semnificative, mereu valabile”. Lingvistul Alexandru Niculescu (1928-2024) este omagiat postum de Mihai Zamfir. Mircea Mihăieș se lansează într-un pamflet cu imagini mai vechi sau mai noi („neantul TikTok, „a regla mașinăria din mers”, „țara – o vacă de muls” etc.), acuzând politicianismul care a tulburat Ziua Unirii Principatelor, Dan Stanca îi ține isonul iar, ca fundal literar, Horia Gârbea înșiră violențele amintite în Moromeții și înțelege că nu e de glumit cu românii noștri, chiar și în epoci în care timpul părea a fi avut răbdare.
Scrisul românesc
Anul XXIII, nr. 1 (257), Craiova, ediția electronică.
Revista se deschide și se încheie cu texte ale lui Florea Firan, directorul: la început 3 p. de analiză a operei Danei Dumitriu (1943-1987), concluzia fiind că romanul istoric psihologic Prințul Ghica reprezintă capodopera sa, iar autoarea și Gabriela Adameșteanu sunt cele mai bune prozatoare postbelice. După analiza ascensiunii lui Ceaușescu (istoricul Adrian Cioroianu, cu o lucrare în pregătire), ni se propun pagini de roman apocaliptic, cu radiații și război generalizat, pornit din Ucraina (Adrian Sângeorzan) iar anii se socotesc de la un război la altul (Mihai Ene, vorbind de editarea memoriilor lui Stefan Zweig), așa că Anoase, anxietăți și cocktailuri, articolul Oanei Băluică, contează la fel de mult prin titlu ca și prin recenzia făcută lucrării La cafeneaua existențialiștilor de Sarah Bakewell. La sfârșit, o vizită în atelierul lui Vasile Buz (originar din Storojineț), cu o demnă mărturisire pe motivul ars longa, vita brevis: „păcat că am 90 de ani și o să trebuiască să mor, că abia începusem să învăț să pictez”.