Gabriel AMARANDEI – „Alb Negru 2024”

Gabriel AMARANDEI – „Alb Negru 2024”Junimea2025-03-31T08:55:11+03:00

Scriptor 3-4/2025 este ilustrat cu lucrări din albumul „Alb Negru 2024” al artistului ieșean Gabriel AMARANDEI.

Pasionat de scris și de fotografie, Gabriel Amarandei este autorul volumului Puncte. Jurnal alternativ, publicat la editura Junimea. Ca artist vizual, lucrările sale au fost selectate în mai multe expoziții colective, între care, cele mai recente, la Craiova, în cadrul Zilei Culturii Naționale, și la Iași – la Galeria de artă „La gard”, între 1-14 martie 2025.

Portofoliul lui Gabriel Amarandei acoperă o gamă variată de teme, de la portrete evocatoare până la instantanee din viața cotidiană. În imersiune la Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr de la Iași (FIPTI 2024), pe scena deschisă a peisajelor stradale urbane sau pe cele discrete ale cătunelor românești, ochiul sensibil al artistului surprinde frumusețea ascunsă în detalii și esența emoțională a fiecărui subiect. Explorând nuanțele infinite ale luminii, clișeele sale spun povești de ieri și de azi, atemporale, dar și profund contemporane prin subtilul dialog tensionat dintre vechi și nou.

„(…) nu cred că vreunul dintre cititorii lui Gabriel a scăpat nevătămat din acest exercițiu, adică nimeni nu pleacă din acest jurnal fără să se repeadă în vreo bibliotecă sau librărie, continuând astfel în «realitate» pasionantul excurs civilizator în care a fost obiect imaginar.”

(Simona Modreanu, Cuvânt înainte la volumul Puncte. Jurnal alternativ de Gabriel Amarandei)

Post Views: 286

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.