Şerban AXINTE
În perioada în care a fost importat în cultura română conceptul de creative writing au existat numeroase voci care au contestat vehement presupusul impact pe care acesta l-ar putea avea asupra artei scrisului sau, mai bine zis, asupra mentoratului artei scrisului. S-a spus și că, prin însușirea unor anumite reguli, oricine poate deveni scriitor. Dar să ne amintim de vorba lui Sadoveanu (atât de citată) cu referire la Școala de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”, un proiect ratat, arondat ideologiei marxist-leniniste, dominantă la acea vreme: „vor ieși pe poartă tot atâția scriitori câți au intrat”. Dincolo de contextul în care au fost rostite aceste cuvinte, nu puteam să nu le recunoaștem o anumită doză de valabilitate. În altă ordine de idei, știm cu toții că două realități cvasi-similare se pot conceptualiza diferit dacă între acestea există unele mici diferențe de nuanțe. Mă gândesc acum la cenaclurile literare ce produceau emulație și induceau o anumită energie creatoare, indiferent dacă aceste cenacluri erau constituite în jurul unui mentor, în jurul unui „director de conștiințe”, așa cum s-a întâmplat în cazul „Junimii”, „Literatorului”, „Sburătorului”, „Cenaclului de luni”, „Universitas”, „Litere” sau se impuneau prin ideatica unui anumit grup ce nu se baza pe prestigiul intrinsec al unui anumit lider. Și într-o situație și în alta aveam de-a face cu unele producții literare „de direcție” ce nu contravenea totuși unui anumit spirit democratic. Direcția era rezultatul unei voințe comune, chiar dacă, într-o anumită măsură, ghidată, orientată de cineva cu autoritate.
să inițiezi o experiență
Scrierea creativă – atât cât am reușit să-mi dau seama din experiența acumulată pe parcursul mai multor ani – implică ideea de performance, deși nu în sensul unui performance art așa cum îl cunoaștem cu toții. În această situație se propune o mezalianță între modelul clasic expus mai sus și happening. Asociez acestui termen ideea de propunere de teme și de modalități de realizare a acestora, propunere de multe ori spontană, dictată de modul în care se desfășoară cursul de scriere, întâmplarea, experiența. Pentru că un curs de scriere creativă nu este. așa cum cred unii, cum că cineva se erijează în atoateștiitor, așadar îndreptățit să le împărtășească celorlalți, „cursanților”, din prinosul lor de cunoaștere și de talent. Nimic mai fals. „Liderul” nu face altceva decât să inițieze o experiență. Și pentru că nimic pe lumea asta nu se poate materializa decât prin intermediul unei structurii, sunt necesare acele teme, acele direcții de lucru. Dar ele nu reprezintă altceva decât un prilej pentru conturarea subtilă a unui egregor al grupului, care reprezintă el însuși un text, sau, dacă vreți, un supra-text al celorlalte texte pur individuale. În cele mai multe cazuri, producțiile literare ce rezultă din această experiență sunt analizate tot de grup, fiecare devenind pe rând criticul celuilalt.
Mentorul moderează, imprimă o structură materiei amorfe, imprevizibile, deci vii, deloc convenționale. Ideea de scriere creativă exclude didactica unidirecțională. Eu personal am dat teme dintre cele mai diverse. Cel mai interesant a fost, după părere mea, să le sugerez participanților la experiență să scrie un text cu o anumită ideatică pentru ca, ulterior, să scrie un alt text cu o ideatică fundamental contrară. Aceasta este în fond o metodă prin care putem ieși din propria identitate pentru a ne da seama de limitările, tautologiile și inerțiile noastre care ne marchează inevitabil scrisul.
Ar mai fi multe lucruri de adăugat la acest capitol. Mă rezum la a mai spune că de cele mai multe ori starea de spirit care se creează într-o tabără de scriere e literatura pură pe care toți cei părtași la ea continuă să o poarte în ei și să o materializeze/exprime în diferite forme (personale, individuale) chiar și după ce experiența care a făcut-o posibilă s-a risipit de mult. Scrierea creativă e un proces, o desfășurare, o încercare, o vânătoare interioară crâncenă, o joacă extrem de serioasă pe teritorii cu o tectonică imprevizibilă. Este, în definitiv, alternativă la clișeele noastre. Urmărim balena albă, dar și iepurele alb.