Lucian VASILIU
Ba e asemuit legendarului Pindar, ba e scribul de Mogoșoaia, traducător din Pascal, Céline etc., cu soția emerită Maria Ivănescu, ba e trubadur în Ținutul boem Valea Vinului de Transilvania, ba e ranga gata să apere Candoarea și să sancționeze Impostura, ba e hohot de râs devastator, ba e lacrimă sinucigașă într-un capăt de țigară, ba e temutul dirijor de cenaclu original, ba e tulburător rapsod, deseori de mână cu o muză contextuală, ba magistrul profund al Cursurilor de poezie de la muzeele literare ieșene, bada – banu, banubada, baaadean inconfundabil!
Avui o curiozitate, după ce am regăsit mitologica urbe Berlad/ Bîrlad/ Barlad/ Bârlad, transfigurată în paginile excepționalei cărți LA BAAAD, elogiată, între alții de Constantin Noica, Nicolae Manolescu, Petru Creția.
– Don Caesar, m-am contrazis cu un bun amic din presa studențească ieșeană, în legătură cu numele poetic Baaad. Vă rog, o vorbă în context!
– Ne mutam dintr-un sat, relativ apropiat de orașul Huși, cu bagaje înghesuite într-o căruță. Pe drum, am adormit printre saci dolofani, între pepeni verzi și galbeni. Brusc m-am trezit întrebându-l pe tata, care mâna caii, moromețean:
– Unde mergem noi, tată?
– La Bârlad, Cezar! La Bârlad.
– Aaaa, a Baaad, a Baaad!
De aici titlul volumului apărut grație lui Marin Preda, la editura „Cartea Românească”!
*
* *
Poet al esențelor, bârlădean, hușean, ieșean, bistrițean, piteștean, bucureștean, tiranaian (atașat de capitala albaneză Tirana), din nou ieșean, moldo-european, spirit universal. Descendent, cum mărturisea, nonșalant și mitologic-poetic, din români, greci, albanezi, țigani. Urmaș de neamuri erudite, savante, mereu elogiate.
Spirit imprevizibil, capricios, incomod, mult încercat în decenii tulburi, practicând de vreo 5 ori greva foamei, în varii contexte de protest ferm, argumentat, inedit.
Magistru generos al multor tineri (cenaclul „Numele poetului”). Copreședinte al primului Congres Național de Poezie (Botoșani – Suceava, anii 1990). Premiat și distins. Comandor de Cotroceni. Laureat al prestigiosului Premiu Național de Poezie EMINESCU (2010).
Vârf de lance al liricii noastre postbelice, într-un triunghi poetic orfic, de junețe ieșeană, împreună cu Dan Laurențiu și Mihai Ursachi, DON CAESAR a sacralizat poezia (dincolo de alte registre de etapă), redându-i limbajul inițial și inițiatic.
*
* *
Exploziv, rebel, nărăvaș de tip Baudelaire (pe care îl venera). Având în inimă, totuși, în mod repetat exprimat, pe „maestrul” lui absolut, Mihai Eminescu! Inclusiv în înfățișări muzicale, doinite memorabil!
Omul, poetul, traducătorul, sportivul (box, fotbal, șah), polihistorul, efebul a produs legende, deseori trucate, falsificate sau diversionate de interesați, frustrați, impostori. Cum se întâmplă în lumea marilor valori, deseori controversate.
Cei care au avut privilegiul de a-l cunoaște prin „metoda îndeaproape cercetare” (una dintre expresiile lui favorite, ludice!) au fost seduși de acest spirit inconfundabil. I-am rămas, mulți, atașați, cu toate riscurile jocului, scrise, descrise, rescrise.
*
* *
Duminică, 11 mai 2008. Secvențe dintr-un discurs întrerupt.
S-a scuturat liliacul sadovenian în grădinile patriarhale. Ascult slujba transmisă la Radio Iași, în redacția revistei „Dacia literară”, în casa – corp B, a junimistului scriitor, primar, parlamentar, academician Nicolae Gane.
S-au încheiat Zilele revistei „Convorbiri literare”.
Trenul regal, animat de scriitori de pretutindeni, plecat din București, a repornit din Gara Iași spre vechea capitală Suceava, în murmurul poemelor rostite de Ana Blandiana.
Mulți dintre camarazii prezenți în Iașii aflați în celebrarea celor 600 de ani de atestare documentară m-au întrebat, între altele:
– De ce a murit Cezar Ivănescu? A fost refuzată înmormântarea la cimitirul Bellu? A fost îngropat cu gumari în Iași? S-au tras salve de tun?
Răspuns-am succint:
– A fost depus, în condiții de maximă onoare, în muzeul EMINESCU, din Parcul Copou. Cartea de condoleanțe consemnează semnificative prezențe culturale, academice, politice. Primăria Iași i-a oferit loc de mormânt clasa I. Era angajatul autorității locale, ca director de prestigiu al editurii JUNIMEA. Gumarii sunt o glumă stupidă. Ca multe alte baliverne.
L-a însoțit familia, reală, ieșeană: fratele Dumitru Ivănescu, profesor, fost director al Arhivelor Statului Iași, istoric consacrat. Împreună cu fiica și cu cei doi fii, nepoții poetului, decenți, discreți, moștenitori veritabili ai tezaurului cultural Maria și Cezar IVĂNESCU.
A avut parte, între altele, de onoruri militare, conform statutului de comandor al Ordinului Cultural al Președinției României.
*
* *
M-am reașezat la masa de scris. Cu absența numită DON CAESAR. Cel care, în ultimii ani, a locuit aici, în vecinătatea imediată a redacției noastre, într-o cămăruță de isihast. La Muzeul „Nicolae Gane”, după ce fusese găzduit de noi, după anii 1993-4, în anexa de la Bojdeuca „Ion Creangă” – precum și în anexa administrativă „Adela Kogălniceanu” de la Muzeul „Vasile Pogor-fiul” (…).
Cezar cel mare, de mână cu Cezar cel mic, la Muzeul ,,Vasile Pogor-fiul”, Casa Junimii ieșene. FotoLuVa |
Matinali desăvârșiți, proiectam agenda zilelor, la o cafeluță și un covrig bahluian: Parisul amicilor Basarab Nicolescu, Dinu Flămând, Matei Vișniec? Bistrița comilitonilor Florica Dura, Gavril Țărmure, Ioan Pintea? Chișinăul lui Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Emilian Galaicu-Păun? Poesis-ul costobocilor Vulturescu, Păcuraru, Pintescu? O ședință de APLER, de COPYRO sau de Consiliu al UNIUNII SCRIITORILOR? Un „Antares” dunărean cu Varujan Vosganian, Corneliu Antoniu, Adam Puslojić? Participarea la un meci de fotbal al Politehnicii Iași? O seară memorabilă în Atelierul bârlădeanului Dragoș Pătrașcu, remarcabil artist vizual și excepțional cititor de poezie? Prezența la celebrarea Zilei Franței, la Centrul Cultural din Copou? O duminică de iarbă verde, la Ciric? O lectură publică la Seminarul Monastirii Neamț? O nuntă ca în povești în Hușul preotului poet Marcel Miron? Întrevedere ultimă, la pat de moarte, cu „poetul uriașilor” Ioanid Romanescu? Prezența substanțială la Forumul cărților, precum LIBREX, GAUDEAMUS sau BOOKFEST? Dialog și taifas la Bolta Rece, cu umbrele junimiștilor europeni și ale interbelicilor antisovietici? Un consiliu convorbirist la Filiala Iași a Uniunii de breaslă cassiană? Negocierea unei case la țară, în relativă apropiere, la Breazu, în Țicău sau prin Galata, pentru definitivă stabilire în Iașii studenției și ai unchiului multprețuit, lingvistul de talie europeană George (Gheorghe) Ivănescu? Un Sfântul Constantin celebrat în parohie simiradiană? O nocturnă cu șah la Muzeul Kogălniceanu – Sadoveanu din extremitatea nordică a urbei, unde l-am celebrat, în zodie văratică, pe leul incendiar Don Caesar, când a împlinit 65 de ani? Înmânarea premiilor Festivalului de poezie BUNAVESTIRE (ulterior, festival româno-canadian „Ronald Gasparic”) de la sediul muzeelor literare ieșene? O eminesciană cu Gellu Dorian?
*
* *
6 august 2019. De ziua poetului, în Bârlad, pe strada Stroe Belloescu, am inaugurat o placă amintitoare a anilor 1966-1968, instalată pe casa unde au locuit un timp junii profesori Maria și Cezar Ivănescu, vecini cu profesorii colegi Georgeta și Cristian Simionescu (poetul, confrate excepțional, laureat și el al Premiului Național Eminescu). La ceremonial au fost prezenți, între alții: avocat Dumitru Boroș, primarul urbei lui CUZA VODĂ, profesoarele Elena Monu și Elena Popoiu, Simona Modreanu (remarcabil spirit critic, traducătoare de elită, prietenă de cursă junimist-editorială a poetului baaadean), public numeros.
Eram în Postul Sfintei Maria. Într-unul din caietele de tinerețe, Don Caesar scrisese:
De ziua mea e post în calendar! (…).
Librăria editurii JUNIMEA, din noul sediu din Parcul Copou, se numește „Cezar IVĂNESCU”. Pe crucea proiectată de poetul și artistul vizual Vasilian DOBOȘ, de la Cimitirul ETERNITATEA, în acord cu familia cezarivănesciană, am înscris ca text versul poetului, creștin prin excelență:
La capăt de drum s-așază (sic!)/
Dumnezău (sic!) în fața mea.
ValeaLU de Iași, 24/25.01.2025