Cristina HERMEZIU
Cu cât tragi praștia mai mult într-o parte, cu atât proiectilul va ajunge mai departe în partea opusă. Nu simetria ne interesează (concept conservator?), ci excesul (concept progresist?). Excesul de progresism duce la mai mult conservatorism. Excesul de conservatorism duce la mai mult progresism. Cum ieșim din acest sofism care e vrajba iernii noastre ideologice? Scriptor 3-4/2025 vă propune un dosar consistent pe această temă, intitulat de poetul Șerban Axinte, coordonatorul său, Conservatorism versus progresism. Puncte de conjuncție, puncte de disjuncție.
Veți regăsi în sumarul acestui număr nenumărate alte rivalități asimetrice: între filosofie și artă – sub semnătura lui Petru Bejan; între dorința de a avea cu orice preț un autograf de la un autor și abandonarea cărții în anticariat – cu dedicație de la Valeriu Gherghel; între ce vor editorii și ce speră autorii, cu apariția unor modele inedite de relație de publicare – puse în (lite)Rame de Oana Boca Stănescu.
Dacă „ne căutați” de ideologie, o afișăm în sloganul de pe copertă. Dacă „ne căutați” de excese, le mărturisim cu bucurie. În acest număr, pe lângă alte parti-pris-uri, semnăm un cec în alb poeziei. Începem cu un poem de Liviu Antonesei, desenat de Dragoș Pătrașcu, citim și recenzăm cărți de poezie, primim în limba română pentru prima dată o poetă americană, ascultăm la Voci apropiate șoaptele poetului Iustin Butnariuc…
În vremuri de vrajbă, încrederea în poezie și în forța literaturii este excesul nostru. Cu o singură condiție, fundamentală, pe care o decupăm din articolul Imperiul moralinei, semnat de Simona Modreanu: „Ficțiunea trebuie să continue să se strecoare printre degetele lui Big Brother, ale ideologiei dominante a zilei și nu să se uite peste umăr la eventualele consecințe ale libertății sale de gândire.”
Mizăm pe literatură ca exces de libertate, așadar. O ideologie ideală. Lectură plăcută!