Dan LUNGU
De la o vreme, au înflorit peste tot cursurile de scriere creativă și dorința de a deveni scriitor. Ce spune acest lucru despre raportul nostru cu literatura? Cum comentați acest fenomen?
Dan Lungu: Așa este, numărul cursurilor de scriere creativă a crescut exponențial în ultimii zece ani. Pe vremea când organizam primele cursuri de acest gen, în anul de debut directorial la Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, erau o rara avis. Cursurile erau ținute de Emil Brumaru la poezie, Lucian Dan Teodorovici la proză, Florin Lăzărescu la scenariu de film, Oltița Cântec la text dramatic și Viorel Ilișoi la reportaj. O echipă redutabilă. Cursurile de scriere creativă, FILIT-ul și apoi ȘOTRON-ul au fost proiectele mele de suflet cât am asigurat managementul la MNLR.
Înmulțirea spectaculoasă a cursurilor de scriere creativă trădează creșterea interesului general pentru ele. Dacă nu ar fi doritori, nu s-ar organiza, cu atât mai mult cu cât majoritatea sunt cu plată. Parțial înseamnă și un interes pentru scrisul literaturii, dar nu trebuie să suprapunem scrierea creativă cu literatura. Motivele pentru care persoane de cele mai diferite vârste ajung să facă aceste cursuri sunt foarte diferite. Într-adevăr, unii își doresc să ajungă scriitori sau măcar autorul unei cărți, dar alții vor să facă postări mai interesante pe rețele de socializare, să petreacă timpul liber într-un mod inedit, să cunoască oameni interesanți sau să învețe cum să-și scrie memoriile.
Nu puține familii cu standarde materiale decente și cu grijă pentru educația urmașilor lor își îndrumă copiii spre cursurile de scriere creativă. Desigur, noi suntem mai obișnuiți să auzim de copii care iau lecții de pian, desen sau limbi străine pentru a avea o „educație aleasă” și mai puțin de scriere creativă. Așa cum intenția părinților cel mai adesea nu este să-i facă mari pianiști sau pictori celebri, ci doar să le dezvolte anumite abilități, la fel se întâmplă și în cazul cursurilor de scriere creativă, nu se așteaptă să devină mari scriitori, ci doar să le dezvolte imaginația și să le îmbunătățească exprimarea.
Una peste alta, cred că, în urma acestor cursuri de scriere, cei mai mulți ies în primul rând „buni cititori” și nu neapărat scriitori, deși, dacă sunt făcute bine, ele pot fi de real folos pentru cei talentați și dornici să se dedice scrisului.
Cum ați învățat să scrieți atât de bine? Cine sunt „maeștrii” care v-au dat peste degete și în ce fel ?
Eu am învățat clasic, ca să spun așa, de la profesorii mei de limba și literatura română și în atmosfera cenaclurilor literare de la Botoșani și de la Iași. Acum cenaclurile au dispărut, după ce au trecut prin faza de tranziție a cenaclurilor on-line, pe care eu nu le-am frecventat.
Apoi am învățat în „Taberele de creație” din anii 80, care se țineau vara, unde am ucenicit la Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru și mulți alții, în întâlniri care aveau ceva din cursurile de scriere creativă de acum. Multe lucruri le-am învățat în atmosfera Club-ului 8.
Nu în ultimul rând, am învățat să scriu citind foarte mult, devorând cărți. Citind literatură propriu-zisă, dar și memorii, jurnale de scriitor, atent la detalii, la meșteșug, la motivații; apoi citind critică și teorie literară cu creionul în mână.
Cred că ar fi foarte interesantă o istorie a formelor de pedagogie și socializare artistice, de la saloanele literare din secolul al XIX-lea sau chiar dinainte și până la cursurile de scriere creativă, trecând prin diferite forme de cenaclu, mentorat, ucenicie.
Un sfat pentru un scriitor la început de drum? În ce privește subiectul/ construcția/ stilul. Sau din orice altă perspectivă.
Primul și ce mai important sfat pentru un tânăr care se apucă de scris este să citească. Mult, cât mai mult. Nu cred că poți deveni un bun scriitor fără a fi un bun și pasionat cititor. Apoi aș încerca să-l fac să înțeleagă că scrisul este un mod de viață, nu doar o practică de timp liber, nu doar meșteșug. Scrisul nu înseamnă doar lansări și autografe, luminile rampei, ci și zile de chin pe text, stări de disperare, relații complicate cu cei din jur, sacrificii pe care nici nu le bănuiești. Apoi l-aș îndemna să înțeleagă că tot ceea ce urmează să construiască în calitate de scriitor o face exclusiv prin cuvinte. Emoții, stări, atitudini, relații, realități, absolut totul se exprimă doar prin mijlocul și cu ajutorul cuvintelor, ele sunt materia noastră primă. Abia apoi aș trece la lucruri tehnice, legate de meșteșug.