Cătălina FRÂNCU
Traducere şi prezentare de Cătălina FRÂNCU
Jane Kenyon s-a născut în 1947, în Ann Arbor, Michigan, și a crescut în Midwest. A obținut o licență și un master de la Universitatea din Michigan. A fost căsătorită cu poetul Donald Hall. Kenyon și Hall au fost, în 1993, subiectul documentarului lui Bill Moyers, câștigător al premiului Emmy, A Life Together.
A fost numită poetă laureată a New Hampshire în 1995 și a murit de leucemie la 22 aprilie în același an. Lapidar, sculptat în marmura neagră a pietrei funerare, epitaful redă un vers de Jane, scris pentru soțul ei, bolnav de cancer, care i-a supraviețuit:
Eu cred în miracolele artei, dar oare care
minune te va păstra lângă mine în siguranță?Kenyon a publicat patru cărți de poezie în timpul vieții sale: Constance (1993); Let Evening Come (1990); The Boat of Quiet Hours (1986); și From Room to Room (1978), precum și traduceri Twenty Poems of Anna Akhmatova (1985).
„O epifanie privată comprimată în clipă”, contemplativă și apolitică, poezia lui Kenyon, numită Ahmatova Americii, vorbește despre singurătatea în mijlocul naturii, despre misterul frumuseții, despre legătura diafană dintre depresie și bucurie, despre lupta cu melancolia și cu leucemia.
Coming Home at Twilight in Late Summer
We turned into the drive,
and gravel flew up from the tires
like sparks from a fire. So much
to be done – the unpacking, the mail
and papers… the grass needed mowing…
We climbed stiffly out of the car.
The shut-off engine ticked as it cooled.
And then we noticed the pear tree,
the limbs so heavy with fruit
they nearly touched the ground.
We went out to the meadow; our steps
made black holes in the grass;
and we each took a pear,
and ate, and were grateful.
Întorși acasă-n amurgul verii întârziate
Ne întorceam pe alee,
pietrișul zbura de pe cauciucuri
ca scânteile unui foc. Atât de multe erau
de făcut: de despachetat valizele, poșta
hârtiile… tăierea ierbii…
Înțepeniți, am coborât din mașină.
Motorul mort gâfâia în vreme ce se răcea.
Apoi ne-am uitat la păr,
crengile lui erau atât de pline de fructe
încât aproape-atingeau pământul.
Ne-am dus în livadă; iar pașii noștri
lăsau găuri negre în iarbă;
și am luat fiecare câte o pară,
și am mâncat-o, și-am fost plini de recunoștință.
The Pear
There is a moment in middle age
when you grow bored, angered
by your middling mind, afraid.
That day the sun
burns hot and bright,
making you more desolate.
It happens subtly, as when a pear
spoils from the inside out,
and you may not be aware
until things have gone too far.
Para
Vine o clipă în vârsta mijlocie
când te plictisești, te înfurii
pe mintea ta mijlocie
ți-e teamă.
Soarele-n ziua aceea
arde fierbinte și luminos,
te-aduce la dezolare.
Se întâmplă subtil, ca atunci când o pară
se va strica dinăuntru spre dinafară,
și e posibil să nu-ți dai seama
până când toate au mers prea departe.
Let Evening Come
Let the light of late afternoon
shine through chinks in the barn, moving
up the bales as the sun moves down.
Let the cricket take up chafing
as a woman takes up her needles
and her yarn. Let evening come.
Let dew collect on the hoe abandoned
in long grass. Let the stars appear
and the moon disclose her silver horn.
Let the fox go back to its sandy den.
Let the wind die down. Let the shed
go black inside. Let evening come.
To the bottle in the ditch, to the scoop
in the oats, to air in the lung
let evening come.
Let it come, as it will, and don’t
be afraid. God does not leave us
comfortless, so let evening come.
Să vină seara
Lăsați lumina după-amiezii târzii
să strălucească prin crăpăturile din hambar
și peste baloții mari când soarele urcă-n apus.
Lăsați greierul să se oprească
ca o femeie lăsându-și acul
și firele ei de ață. Lăsați să vină seara.
Lăsați roua să se adune pe sapa uitată
în iarba înaltă. Lăsați stelele să apară
și cornul ei argintiu să-și dezvăluie luna.
Vulpea să se întoarcă-n bârlogul ei de nisip.
Vântul ușor să se stingă. Lăsați și magazia
să se-ntunece pe dinăuntru. Lăsați să vină seara.
Și pentru sticla din șanț, pentru lopata
înfiptă-n ovăz, pentru aerul din plămâni
lăsați să vină seara.
Lăsați-o să vină, așa cum vrea ea, și nu
vă fie teamă. Căci Dumnezeu nu ne lasă
fără să ne aline, așa că apară seara.