Emina CĂPĂLNĂŞAN
Scurt și abrupt: corect se spune și se scrie foitaj, originea franțuzească fiind un argument încă puternic pentru respingerea formei care, ce-i drept, circulă: *foietaj. Deocamdată, așa stau lucrurile, așa sunt regulile și sunt bine așezate în cărțile care pun accent pe forma corectă, susținută, argumentată, oficială.
Articol în DEX: foitaj, foitaje, s. n. „aluat [subl. n.] franțuzesc” [pr.: fo-i-] – din fr. feuilletage (după foaie) (v. DEX, 2009). Atât în DOOM2, cât și în DOOM3, lexemul apare sub această formă, diferența între cele două lucrări lexicografice fiind exclusiv de ordin tehnic: (fo-i-) vs (desp. fo-i-). În Îndreptarul ortografic, ortoepic, morfologic și de punctuație (ediția 2024), cuvântul nu apare. Este firesc, întrucât lucrarea cuprinde o selecție atentă a celor mai folosite cuvinte cu forme problematice, foitajul nefiind un element cu o formă problematică. Totuși, discuția apare: foitaj sau foietaj? Multe cuvinte din limba română sunt scrise și pronunțate greșit, dar dicționarele ne ajută să îndreptăm lucrurile, fiind o sursă grozavă de cunoaștere pentru specialiști și nespecialiști, deopotrivă. Faptul că găsim scris *foietaj chiar pe unele ambalaje existente în magazinele populare nu înseamnă prea mult (în prezent).
Așadar, câteva contexte preluate de pe site-uri cunoscute: „Foietajul – gustarea delicioasă dintre mese. Foietajele sunt și vor rămâne unele dintre produsele cele mai apreciate de români”. (auchan.ro); „Aluat (sic!) foietaj” (mega-image.ro); „aluat pentru Foietaj” (morarita.ro). Observăm alăturarea dintre aluat și foitaj, structură deranjant repetitivă dacă ne raportăm la definiție, combinație tolerabilă dacă ne gândim la necesitatea de a explica – chiar prin termeni asemănători semantic (a se observa grafia cu majusculă și jocul minusculă-majusculă – general-particular). Încă un context (interesant sub diverse aspecte): „Aluat foietaj de casă, rețetă clasică franțuzească cu unt. Zis și (sic!) aluat franțuzesc, foitaj, foi de plăcintă (impropriu), acest foietaj se folosește la pateuri, saleuri, cremșnit (cremeș), vol au vent (!) bușeuri, mille-feuille și multe alte preparate de patiserie.” (savoriurbane.com).
Cremșnit este element nou în DOOM, marcat corespunzător (cu +), având la plural forma cremșnituri. Lexemul cremeș nu apare în niciun dicționar, deși este o variantă formală sub care prăjitura circulă frecvent în spațiul urban bănățean, cel puțin.
În franceză avem cuvântul vol-au-vent, neînregistrat în dicționarele românești, așadar de câte ori vrem să-l includem în scrierile noastre îl scriem ca în limba de origine (în absența unor recomandări).
Și în DOOM2, și în DOOM3 apare millefeuille, pronunțat milföi, definit în Marele dicționar de neologisme (2000) astfel: „plăcintă din foi garnisită cu cremă”.
Este interesant că în spațiul online, pe site-uri specializate în rețete, recomandări într-ale bucătăriei și vânzarea unor deserturi, apare forma franțuzească: feuilletage cu brânză (v. deliciilekronstadt.ro); feuilletage cu ciuperci (v. vinul.ro).
În concluzie, *foietajul poate fi, în prezent, cel mult un joc de cuvinte, iar nu o variantă a lui foitaj (asociat direct cu lexemul franțuzesc). Desigur, limba nu este un sistem fix de semne, lucrurile se pot schimba în timp, uzul fiind element puternic în reinterpretare, renormare, revitalizarea sistemului normativ. Până atunci însă, spunem și scriem foitaj. Asocierea empirică poate funcționa: foi – foitaj, iar jocul rămâne: foi(în)etaj.