Camelia CUȘNIR
În primăvara lui 2023 am scris un proiect de cercetare[1] care și-a propus să evalueze impactul Inteligenței Artificiale asupra învățământului universitar din domeniul nostru, cel al științelor comunicării. Ideea a apărut din nevoia de a înțelege ce se întâmplă odată cu emergența acestei tehnologii care pare să poată înlocui mintea umană în producerea și crearea de texte (și nu numai).
Proiectul a pornit de la câteva observații. În jurul meu existau studenți care povesteau cum rezolvă teme sau proiecte făcând apel la ChatGPT. Simultan, un chestionar[2] distribuit în vara aceluiași an printre specialiștii în comunicare și relații publice din România ne-a demonstrat o utilizare extensivă în rândul profesiei a instrumentelor bazate pe Inteligență Artificială, ChatGPT și nu numai. Ne-am dorit atunci să înțelegem cum ar trebui să reacționăm noi, profesori care pregătim jurnaliști, specialiști în comunicare și în publicitate apropo de utilizarea ChatGPT și a celorlalte chaturi bazate pe LLM (Large Language Models) în activitățile didactice în condițiile în care, în profesiile pentru care îi pregătim, acestea sunt deja utilizate la scară largă și aproape că fac parte din bagajul profesional implicit.
Lansarea ChatGPT al OpenAI în noiembrie 2022 a deschis dezbaterea asupra inteligenței artificiale, alimentând în spațiul public un discurs care, de multe ori, oscilează între extreme, între soluția salvatoare care va prelua toate sarcinile nedorite și repetitive până la demonul care ne va lăsa fără slujbe și va ajunge să înlocuiască oamenii. Inteligența Artificială Generativă (IAG) se referă la un tip de inteligență artificială care poate înțelege, învăța și aplica cunoștințe într-o gamă largă de sarcini la un nivel comparabil sau superior celui al unei ființe umane. Spre deosebire de inteligența artificială pur și simplu, care este concepută pentru sarcini specifice, inteligența artificială generativă ar avea capacitatea de a îndeplini orice sarcină intelectuală pe care o poate îndeplini un om.
Această nouă formă de inteligență artificială obligă învățământul superior să regândească, în primul rând, formele de evaluare, dar și anumite forme de predare și conținuturi ale unor discipline. Utilizarea instrumentelor bazate pe IAG poate duce la o situație contradictorie: folosirea lor nu poate fi ocolită pentru că facilitează învățarea, dar există temeri întemeiate cu privire la etica întrebuințării acestora, mai ales în cadrul evaluărilor de orice fel.
Metafora elefantului
Sistemele bazate pe LLM pot genera texte care dau impresia că folosesc limbajul natural. De fapt, ele înșiră cuvinte folosind tipare întâlnite pe Internet. Textul generat poate fi incorect, poate conține informații inventate. Chaturile AI (ChatGPT, Gemini, Claude, Perplexity etc.) doresc atât de mult să ofere răspunsuri la întrebări, încât pot „halucina” inventând răspunsuri care să răspundă nevoilor utilizatorului.
În chestionarul[3] distribuit în urmă cu un an printre studenții facultății noastre, 86,8% utilizau deja instrumente bazate pe IAG, cu ChatGPT pe primul loc. Dintre activitățile pentru care studenții utilizează instrumente bazate pe inteligența artificială generativă, primele trei răspunsuri selectate au fost „documentare pentru o mai bună înțelegere a tematicii învățate”, „realizarea temelor” și „realizarea de prezentări/ proiecte grafice”. Ei au invocat, de asemenea, realizarea de documente pentru dosarele de înscriere – CV-uri, scrisori de motivație, scrisori de intenție, formularea de răspunsuri la examen cu acordul profesorului, precum și comunicarea pentru chestiuni administrative cu profesorul și/ sau secretariatul facultății.
Evident, motivele pentru care studenții apelează la aceste instrumente țin, în primul rând, de economia de timp, simplificarea muncii. Câțiva menționează chiar creativitatea răspunsurilor generate de GPT. Unii spun că îi ajută să înțeleagă informațiile de la cursuri sau să le dea un punct de plecare pentru proiecte. Pentru mulți dintre studenți există temerea că utilizarea acestor instrumente nu ar fi etică, iar unora le este teamă că ar putea fi sancționați. Aproape jumătate dintre ei își exprimau și neîncrederea față de aceste instrumente. Întrebați despre aspectele care ar putea ridica probleme etice, studenții au vorbit despre „lipsa transparenței (utilizarea IAG nu este menționată în teme/ proiecte)”, „afectarea capacității de a dezvolta propria gândire critică”, „preluarea unor idei care nu au fost generate doar cu ajutorul inteligenței umane”, „probleme legate de fiabilitatea informațiilor furnizate” și „utilizarea unor date care pot fi alterate de prejudecăți cu care s-a antrenat algoritmul IAG”.
Avem un elefant în cameră. Noi ce facem? Metafora elefantului e potrivită pentru a înțelege situația învățământului (preuniversitar, universitar) în fața chaturilor AI. De la ChatGPT încoace, nu vom mai putea avea siguranța că proiectele redactate acasă de studenți sunt făcute chiar de ei sau sunt pur și simplu generate pe un Chat AI cu un prompt bine făcut. Cred că este sfârșitul evaluărilor de tip eseu sau chiar al proiectelor mai complexe date ca temă, ba poate chiar și a analizelor și a studiilor de caz. Va fi poate nevoie să revenim la examenele orale, mai puțin populare în ultima perioadă din cauza temerii privind lipsa de obiectivitate, dar măcar vom ști că acolo este chiar studentul cel care vorbește.
Principii ale utilizării responsabile
Mi s-a întâmplat să citesc o lucrare a unei studente și să pot să indic cu precizie: „de aici până aici” și „de aici până aici” a fost scris cu ChatGPT pentru că nu avea nicio legătură cu scriitura pe care o cunoșteam deja a respectivei studente. Voi fi întotdeauna în stare să identific acest tip de scriitură? Cu siguranță, nu.
Marile universități (Harvard, Oxford) au elaborat ghiduri privind utilizarea instrumentelor bazate pe inteligență artificială în învățare, solicitându-le studenților să verifice critic textele generate, să introducă cu precauție datele sensibile în aceste chaturi și să diferențieze clar contribuția proprie de conținutul generat de IA, să menționeze dacă și cum a fost folosită IA. Aceste principii ale utilizării responsabile, critice, transparente și etice a inteligenței artificiale în lucrările studenților apar și în cele câteva reglementări ale universităților din România[4].
Rezolvă aceste ghiduri și reglementări utilizarea inteligenței artificiale generative pentru realizarea de teme (proiecte și eseuri)? Cu siguranță nu, dar oferă un cadru în care cel puțin transparența utilizării devine regulă.
Profesorii nu sunt entuziasmați de elefant. Mai întâi pentru că există sentimentul acesta de „tricherie”, de a nu mai ști dacă îl evaluezi pe student sau pe ChatGPT/ Gemini/ Perplexity etc. Nu există instrument fiabil 100% pentru detectarea AI. În majoritatea universităților nu există încă ghiduri etice care să reglementeze utilizarea AI de studenți, profesorii trebuie să o facă, eventual, în fișele disciplinei. Apoi pentru că nu au încredere în performanțele chaturilor AI și în ceea ce aceștia pot genera. Unii au integrat exerciții ce implică utilizarea chaturilor AI la cursuri, propunându-le studenților o abordare critică și/ sau comparativă cu propriile lor producții. Alții sunt încă sceptici că chaturile AI și-ar putea găsi vreodată locul în educație.
Multe dintre tehnologiile pe care le folosim astăzi au produs în momentul apariției lor îngrijorare și controversă, așa cum se întâmplă astăzi cu chaturile AI. Este sigur că nu putem ignora în învățământ existența lor și că, încă o dată, va trebui să învățăm să trăim cu ele.
[1] Proiectul „L’impact de l’intelligence artificielle (IA) sur les pratiques professionnelles dans l’enseignement universitaire de communication et médias” (IACOM) a fost finanțat de l’Agence universitaire de la Francophonie în cadrul „Appel à projets 2023 – Soutien aux Équipes de recherche en Europe Centrale et Orientale – SER-ECO”.
[2] C. Cușnir, A. Nicola, „Using generative Artificial Intelligence tools in Public Relations: ethical concerns and the impact on the profession in the Romanian context”, în Communication&Society, 37 (4), 2024, pp. 309-323, https://doi.org/10.15581/003.37. 4.309-323.
[3] C. Cușnir, D. Popescu-Jourdy, R. Surugiu, „Inteligența artificială generativă și învățământul superior. Studiu de caz asupra domeniului Științe ale comunicării”, în A. Momoc & R. Surugiu, Media și inteligența artificială, București, Tritonic, 2024, pp. 287-304.
[4] Universitatea Politehnică Timișoara, Inteligența artificială și educația universitară, https://upt.ro/Informatii_UPT_2245_ro.html; Universitatea Babeș-Bolyai, Ghid de utilizare a inteligenței artificiale în activitatea academică, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, https://econ. ubbcluj.ro/documente2023/UBB%20FSEGA%20Ghid%20AI.pdf.