Cristina HERMEZIU
Studiile românești și învățământul de limbă, cultură și civilizație românească la nivel universitar în Franța au împlinit 150 de ani. Cu ocazia acestei date simbolice, echipa actuală de profesori de la INALCO (Institut National des Langues et Civilisations Orientales) a organizat pe 14 noiembrie 2025, la sediul istoric al Institutului (2 rue de Lille), o după-amiază aniversară de comunicări despre istoria, practicile și parcursurile legate de învățământul românesc la Paris. La mesele rotunde, axate pe istoricul dezvoltării studiilor în și de limbă română în Franța, de la înființarea în 1875 și până în prezent, au participat foști profesori titulari, precum Catherine Durandin, Matei Cazacu, Andreia Roman, dar și numeroși foști studenți, azi personalități în diferite domenii: traducători (între care Laure Hinckel, recent premiată pentru traducerea lui Mircea Cărtărescu), mediatori culturali (cineastul Jonathan Larcher, jurnalistul și traducătorul Guillaume Balout, regizorul Frédéric Grosche) sau experți în geopolitică și afaceri militare.
Dosarul Scriptor vă propune o sinteză a comunicărilor prezentate, cu o largă și necesară rememorare a începuturilor și a evoluției cursurilor timp de 150 de ani (Cécile Folschweiller și Alexandru Mardale) dar și cu evocări personalizate din partea unor profesori care au introdus și consolidat predarea istoriei României la INALCO (Irina Gridan, Catherine Durandin și Matei Cazacu).
Limba română la nivel universitar se predă la Institut National des Langues et Civilisations Orientales din Paris din secolul al XIX-lea: primul curs a fost ținut în 1875 de Émile Picot, care, secretar al prințului Carol și diplomat la Timișoara în anii 1860, era un fin cunoscător al limbii și al realităților românești (în actualul Dosar, interviul cu Cécile Folschweiller îi pune în lumină personalitatea).
La catedra de limbă și civilizație românească, creată în 1888, s-au succedat apoi o serie întreagă de profesori care au contribuit la dezvoltarea studiilor românești în Franța: Mario Roques (1905-1937), Jean Boutière (1938-1948) sau Alain Guillermou (1948-1978). Cel din urmă a fost traducătorul lui Mircea Eliade pentru Gallimard și un erudit eminescolog, autor al faimosului studiu Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, publicat în traducere românească la editura Junimea în 1977.
Astăzi, aproximativ o sută de studenți sunt înscriși la INALCO pentru un parcurs universitar de cinci nivele, cuprinzând diplome de licență, de master și studii doctorale în limbă, literatură și civilizație românească. Profesorii actuali continuă, cu exigență academică și pedagogică, dar și cu asumare vocațională, misiunea de tradiție istorică, începută de Émile Picot în 1875, aceea de a forma în inima Parisului tineri și mai puțini tineri cunoscători de limbă și cultură română. Astfel, în vederea diplomei de licență, completată de master, Cécile Folschweiller ține cursuri de geografie, istoria literaturii, traducere (din română în franceză), dar și un curs dedicat artelor din România. Irina Gridan îi învață pe studenți istoria României și a Republicii Moldova, Alexandru Mardale predă gramatică teoretică și exerciții de gramatică contemporană a limbii române la toate nivelele (începători, medii, avansați), secondat de Beatrice Pahonțu-Serafino, în calitate de repetitor, pentru cursurile de exprimare scrisă și orală. Pe lângă misiunea de formatori, cercetările lor în lingvistică, literatură, istorie și civilizație românească (de descoperit în bibliografia impresionantă menționată în acest dosar) legitimează continuitatea unei comunități de studiu înscrisă în tradiția legăturilor cultural-istorice dintre Franța și România, dar și necesitatea de adaptare la noile fenomene reprezentate de mișcările migratoare din ultimii 30 de ani. Studenții de azi nu mai sunt cei de acum 10-20 de ani, dar la INALCO sunt în continuare bineveniți.
Aniversare INALCO 150 de ani
