Emina CĂPĂLNĂȘAN
Pluralul în limba română este dacă nu complicat, cel puțin imprevizibil. Definirea simplă, semn că lucrurile din spatele explicațiilor sunt și ele simple, se conturează astfel: „categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe ființe sau lucruri de același fel [subl. n. E.C.]” (DEX, 2009). Ușor restrictiv. În română avem trei genuri, dar mult mai multe desinențe, unele nespecifice, comune, așadar, mai multor genuri. I-ul, de exemplu, poate fi marcă de plural pentru masculin, feminin, neutru: lupi, mașini, exerciții. Poate că nici acest lucru nu este realmente complicat. Lucrurile sunt interesante, imprevizibile și, deci, complicate în situația în care apare întrebarea dacă un substantiv are sau nu plural. Ce facem cu macroul, de pildă, cu tonul, cu somonul sau, ca să schimbăm gustul, cu pasca? Dar cu soarele? Deschidem cămara: laptele, zahărul? Odată deschisă discuția, să ne organizăm.
- Peștii
Un macrou – două macrouri. Substantiv neutru veritabil (forma în -uri), deși ființă. Gătim cu macrouri, cumpărăm macrouri marinate, punem câteva macrouri în tavă. Am selectat doar câteva contexte; actualizările nu sunt puține, iar cititorii de rețete nu pot nega circularea cuvântului sub această formă. Aș zice că dicționarele n-au impus forma, ci doar au consemnat-o. În continuare și fără vreo legătură cu precedentul pește, somonul este masculin, asociat cu forma doi și cu un plural în -i. Rezultatul: somoni. Doi somoni la 5 kg bucata, heleşteu cu somoni, fermă de somoni ș.a.m.d. Contextele sunt multe și variate și în acest caz. Păstrăm tema: schimbăm elementul și unghiul. Creveți la plural, acest lucru e sigur. Singularul însă? Crevete, crevet, crevetă? Astăzi: crevete, în trecut crevetă. Iată cum se schimbă lucrurile în timp, iar dicționarele fixează aceste mici istorii obiective.
Dicționarul gastronomic explicativ (2003) înregistrează ca articol fructe de mare, un neutru plural, definit astfel: „ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice”. Observăm forma veche de plural: crevete, de la femininul crevetă.
În ton cu somonul: un ton – doi toni. Adăugăm un somn – doi somni. Despre pește[1] vorbim, desigur.
O altă curiozitate lingvistică ar fi consemnarea în DOOM3 a langustinei, la plural: langustine, element ce lipsește din DOOM2, prezent însă în Dicționarul gastronomic explicativ (2003) și în Marele dicționar de neologisme (2000). În felul acesta se recuperează traseele firești ale unor cuvinte ce nu sunt altceva decât numirile unor realități obișnuite pentru mulți dintre noi.
- Dulcele tradițional
Lexemul pască (însemnând „prăjitură; pâine nedospită”) poate să ne pună în dificultate. Substantiv feminin, are la genitiv-dativ forma pascăi. În privința pluralului nu primim recomandări (v. DOOM3). Ne-ar fi ajutat genitivul să decupăm pluralul, după modelul cască – căștii – căști, dar tiparul este diferit. Deschidem DEX-ul: PASCĂ, păști, s. f. 1. Cozonac tradițional făcut din aluat dospit umplut cu brânză de vaci, stafide, smântână etc. care se mănâncă de obicei la Paști de către creștinii ortodocși. ♦ Anafură pe care preotul o împarte credincioșilor în ziua de Paști; paști (2). 2. Preparat alimentar tradițional, făcut din aluat nedospit, copt în foi subțiri, pe care îl mănâncă evreii în timpul Paștilor în loc de pâine. Pască – păști și în NODEX, 2002. DOOM-ul separă lucrurile, pasca făcând referire doar la prăjitură și la pâinea nedospită, în vreme ce pâinea sfințită se denumește prin cuvântul paști (După slujba de Înviere se împart paștile.). Pască (însemnând „prăjitură; pâine nedospită”) nu are plural în DOOM3, așa cum am amintit, argumentat însă, putem folosi forma păști.
- Singularia tantum?
În multe cărți de gramatică (tradiționale sau nu), lapte, zahăr, miere apar ca fiind substantive singularia tantum, aceasta însemnând că au doar formă de singular. Cu toate acestea, în anumite contexte și urmărind româna actuală și materializările ei, vedem că mieri nu e tocmai o bizarerie, site-urile specializate în comercializarea și, deci, povestea mierii înregistrând cuvântul în nenumărate rânduri: „Mierile de floarea-soarelui sunt bine cunoscute încă de când a început cultivarea acestei plante în diferite regiuni ale României.” (albinutacumiere.ro); „La rândul lor, mierile poliflore provin dintr-un anumit areal geografic” (terra-mellis.org); „Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe.” (mierevie.ro). Forma mieri traduce sintagma tipuri de miere și nu o consider stranie. Tiparul de formare a pluralului există: floare-flori, genitivul – mierii – susținând un astfel de plural. O precizare importantă: în această situație pluralul nu mai face referire la lucruri de același fel.
Nu uităm nici de sori, pluralul lui soare, formă indicată și în DOOM2, și în DOOM3, semn că lucrurile sunt așezate astfel de multă vreme.
O actualizare binevenită: lapte-de-pasăre a fost reîncadrat morfologic: în DOOM3, în clasa neutrelor, diferit de DOOM2 – clasa masculinelor. Ne aducem aminte de o schimbare similară, cu o consecință relevantă: croasant, s.n., pl. croasante (DOOM3, 2021), dar croasant, s. m., pl. croasanți (DOOM2, 2005).
În final, pledoaria! Cum ar fi viața noastră fără numere? Un șir de bucurii nenumărate, necontabilizate. Ne-am descurca, poate. Dar cum ar putea fi atinsă ordinea, adică ordonarea, numirea lucrurilor multiple, pluralitățile? Le-am zice noi cumva. Până atunci însă, ordinea e ordine, iar pluralul ne-a făcut poftă să fim curioși și să deschidem dicționarele.
[1] Atenție: somn, făcând referire la starea fiziologică, nu are plural, după DOOM3. Pluralul este absent și din DOOM2. Considerăm însă că forma somnuri, regăsibilă în alte dicționare, are susținere, fiind cerută de contexte de tipul: „Somnul bebeluşului de patru luni, dar şi al celui în vârstă de cinci luni, totalizează 12-15 ore, cu o perioadă de veghe (perioada dintre somnuri în care este treaz) de 1,5-2 ore, cu trei somnuri în timpul zilei.” (medlife.ro).