Emina CĂPĂLNĂȘAN
Ce determinant alegem pentru, de pildă, substantivul problemă: mental sau mintal? Sensul fiecărui adjectiv ar trebui să fie cel puțin lămuritor, dacă nu hotărâtor.
În DOOM3, situația este prezentată astfel:
- mintal2 (care aparține minții, privitor la minte; care se petrece în minte) adj. m., pl. mintali; f. mintală, pl. mintale (afecțiune/ alienare/ boală/ bunăstare/ confuzie/ debilitate/ sănătate/ stare/ tulburare mintală; efort/ handicap/ retard mintal, dar și: calcul mintal, operație mintală);
- mental2 (privitor la minte) adj. m., pl. mentali; f. mentală, pl. mentale (în/ pe plan mental, capacitate/ imagine/ problemă/ reprezentare/ rezervă/ schimbare mentală).
Aș spune că sunt hotărâtoare mai degrabă informațiile pe care le găsim la alte articole din același dicționar (în sensul că, prin deducere și excludere, înțelegem diferența dintre mental și mintal):
- mintal1 (debilă/debili ~);
- mental1 (a accesa ~)
- mental3 n. (~ul colectiv).
Așadar, mintal ar putea caracteriza și, implicit, determina, un substantiv de tipul boală (v. debil mintal, iar nu mental), în vreme ce mental ar putea sta pe lângă substantivul reprezentare și sinonimele. Lucrurile par însă să se complice. Pe de-o parte, explicația cuvintelor mintal2 și mental2 se suprapune parțial (privitor la minte), ceea ce ar putea susține o sinonimie, pe de altă parte, sintagma propusă problemă mentală ar putea ușor contrazice ipoteza boală mentală vs. reprezentare mintală. Totuși, substantivul problemă, polisemantic, explicabil și prin chestiune, și prin dificultate, ar putea conduce spre următoarea diferențiere: problemă a minții/ de rezolvat în minte vs. problemă de mentalitate.
În DEX (ediția 2009), lucrurile sunt mai simple:
- mintal, -ă, mintali, -e, 1. Care aparține minții, privitor la minte; care se produce, se petrece în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se produce, se petrece în minte. – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte).
- mental, -ă, mentali, -e,, s. n. Care se referă la mentalitate, privitor la mentalitate. ◊ (Substantivat) Mentalul colectiv. – Din fr. mental.
Și în această situație putem zări dificultatea: originea comună – fr. mental, ceea ce ne poate trimite cu gândul la ipoteza existenței în franceză a unui cuvânt polisemantic, care a dat în română paronime, atracția paronimică stricând rapid limitele trasate de dicționare, uzul demonstrând lejeritatea intervertirii celor două: mental și mintal.
Problema rămâne, mai ales că pe site-uri de specialitate găsim fluctuații: „Tulburările de sănătate mintală (…) Definiția tulburării mentale” (e-psihiatrie.ro).
Soluția salvatoare rămâne sintagma boală psihică (v. reginamaria.ro). Totuși, un răspuns filologic, rațional argumentat și clar nu poate fi formulat în astfel de termeni. Revin la întrebarea de la care am pornit. Mergând pe fir diacronic, găsesc ceva interesant, dar problematic pentru formularea unui răspuns ferm: mental a. care se face în minte: calcul mental; alienațiune mentală, nebunie (v. Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, Editura Scrisul românesc, 1929). Alienațiune mentală, așadar. Să ne raportăm însă și la ce înseamnă limbă română actuală. Pentru un discurs corect astăzi, care să reflecte stadiul de dezvoltare actual al românei, reperul rămâne DOOM. Definiția paronimelor însă contrazice ordinea logică a lucrurilor prin coincidența explicațiilor și chiar prin contextualizarea problemă mentală. Rămân la importanța diferențierii celor două: mental și mintal, chestiunea privind problema – care poate fi mentală sau mintală fiind lămurită anterior. Reiau pentru a trasa concluzia: problemă (adică afecțiune, boală) mintală, dar problemă (însemnând chestiune) mentală. Susținând această diferențiere, aș pleda pentru calcul mintal, operație mintală, problemă mintală, afecțiune mintală, mintal fiind, practic, element specializat, propriu domeniului medical, dar și cuvântul obișnuit, care să însoțească un substantiv care se asociază înțelesului: făcut în minte/ cu mintea.
În esență, vorbim de:
- mintal: care aparține minții, privitor la minte; care se petrece în minte – afecțiune/ alienare/ boală/ confuzie/ debilitate/ sănătate/ stare/ tulburare mintală; efort/ handicap/ retard mintal; capacitate/ incapacitate/ forță/ oboseală/ bunăstare mintală; calcul, problemă, operație mintal(ă); imagine/ reprezentare mintală;
- mental: care se petrece la nivel de mentalitate: chestiune (problemă)/ schimbare mentală; în/ pe plan mental.
În fine, să fim sănătoși mintal, dar și mental!