Emina CĂPĂLNĂȘAN
Bomboană, bomboane, s. f., însemnând „mic produs de cofetărie fabricat din sirop de zahăr aromatizat, ciocolată etc., având culoare, gust și formă foarte variate” (DEX, 2009). Probabil că ştim cu toţii acest lucru. Punct înalt de importanţă: provine din fr. bonbon. Bomboană se înscrie, așadar, în seria cuvintelor care înainte de b și p au m, pronunțat [m], nu n (inclusiv în prefixe din derivate românești sau împrumutate/ calchiate: ambulanță, amplasa, bomboană, combate, complăcea, emblemă, emplastru, imbatabil, improviza, imputa, îmbolnăvi, îmbunătăți, împacheta, împărat, împături, umbla (v. DOOM3, Studiu introductiv).
În MDA, ediţia a II-a (2010) apare bonbon, dar fără definiţie şi cu trimiterea la bomboană, cuvântul adaptat la limba română. Interesant este că la un moment dat circula forma bombon, drept dovadă – înregistrarea în DN (1986) şi în DEXI (2007). E important de precizat că ambele articole includ trimiterea la bomboană. În acest context, poate fi pertinentă întrebarea: roz bonbon sau bombon? Primim lămurirea în corpusul DOOM3: roz-bombon, adj. invariabil, actualizat astfel: panglici roz-bombon.
Tot din franceză, bonton, s. n., folosit pentru „cod de maniere elegante al înaltei societăți” (după DEX, 2009). Prezent şi în DOOM2, şi în DOOM3, lexemul nu ridică probleme de natură formală. Fără vreo indicaţie, cuvântul ar putea fi folosit la plural, având desinenţa ataşată direct: bontonuri, ca-n Chiriţa… sau ca-n presa de azi: „Sub staniolul bunelor intenţii proeuroatlantice, ochiul sănătos vede clar ambiția discreționară a propagandistului din tată-n fiu. Asezonată, se-nțelege, cu bontonurile la zi ale politiCalelor dâmbovițene.” (ziaruldeiasi.ro). Câteva asocieri frecvente în româna contemporană: doamnă de bonton (forbes.ro), nuntă de bonton (digi24.ro), loc de bonton (ibidem); asocieri speciale: ponton de bonton (money.ro), somon de bonton (simplyfresh.ro). Urmărind uzul, bonton (contextual, desigur) are iz de ironie. Cititorul experimentat sau măcar cu intuiţie lingvistică nici nu are nevoie de ghilimele!
Dacă ne descurcăm cu bombon şi cu bonton, cu bain-marie aş îndrăzi să spun că ne… prindem urechile. Nu toată lumea are urechi să audă franceza… ca la carte. Prin urmare, greşelile de pronunţie sunt frecente; la fel – cele de scriere: „Avem variantă și de pui, și de vită. Acesta este de pui. Se ia carnea din baimarin, unde stă ținută la cald.” (stirileprotv.ro); „Când este gata, se pun în borcane, se pune o aspirină întreagă deasupra, se capsează sau se leagă, apoi se fierbe la bel-marin 60 min. la foc mic, se scot și se acoperă cu pături până se racește” (culinar.ro).
Un nu ferm: fără *baimarin, fără *bel-marin! Iată povestea: mod de a fierbe un aliment (încet, pentru a nu se prinde, pentru a se coagula lent etc.), prin așezarea recipientului în care se află alimentul respectiv în apa care fierbe într-un alt recipient, pus direct pe flacără. Crema se prepară la bain-marie; prin extensiune: apă clocotită în care se fierb, în recipiente, alimente. Scufundă borcanele cu murături în bain-marie. Provine din fr. bainmarie „baia Mariei”, soră a lui Moise, căreia i se atribuie lucrări de alchimie. (v. DEXI, 2007). Chestiuni formale: bainmarie (fr.) [pron. bẽmari] (desp. -rie) s. n., art. bain-marie-ul [pron. bẽmariul], precizarea privind felul articulării find o completare a DOOM3 faţă de ediţia precedentă. Reţinem: minuscule şi cratimă. Atenţie la n: nu se aude (clar) în vorbire, ẽ fiind un [e] nazal. Pentru vorbitorul de rând și chiar pentru specialiștii nevorbitori de franceză, indicația din DEXI (2007) poate fi mai utilă: bain-marie [benma’ri]. Păstrând domeniul, element nou în DOOM3: béchamel (provenit din franceză), [ch pron. ș], s. n., în sintagma sos béchamel. Reținem și Bricodépôt (din franceză, preluat și el ca atare), [depôt pron. depo], s. propriu neutru, grafiat corespunzător. Roz-bombon, béchamel, Bricodépôt – trei argumente în favoarea ideii că DOOM3 nu înseamnă doar engleza din româna de a(stă)zi.