Emina CĂPĂLNĂȘAN
Din experiență și găsind confirmare în DOOM3 (v. Studiul introductiv. Câteva observații și recomandări), în România există, în general, o preferință pentru folosirea, pentru ocupaţiile exercitate de femei, a denumirilor de genul masculin (generice, de altfel, şi percepute ca valorizante). Câteva exemple: Dumneaei este filolog, Stimată Doamnă Decan al Facultății… Este ușor de observat că se optează, în discursul oficial chiar, pentru corespondentele masculine, în detrimentul formelor feminine (chiar dacă nu se pune problema vreunei dificultăți formale – decană, de exemplu). În privința femininului de la filolog, se poate începe o discuție: filologă sau filoloagă? Cu privire la acest aspect, găsim în DOOM3 o idee de luat în seamă: „În ce priveşte foarte numeroasele asemenea nume cu variante în
-oloagă/ -ologă, în DOOM3 s-a dat preferință celor dintâi, deși ele – mai ales compusele mai lungi sau desemnând specializări oricum mai rare chiar şi la masculin – sunt percepute (în funcţie, în special, de generaţie şi de formaţie) de unii ca fiind mai curând colocviale, faţă de celelalte, simţite de aceiaşi ca livreşti: filoloagă (colocv.)/ (livr.) filologă” (6.8. Substantivul, p. 172). Atenție însă, nu toate femininele de acest tip au variantă; formele corecte sunt: agronoamă, astronoamă, filozoafă/ filosoafă (livr.), gastronoamă, teozoafă/ teosoafă (livr.); demagogă, pedagogă, psihopedagogă (rar).
Fără doar și poate, masculinul are un soi de prestigiu. Cu toate acestea, ca adresare, variantele *Doamna Director și *Doamna Profesor (ca sinonim pentru dascăl) sunt depășite. De altfel, primim recomandarea fermă în corpusul DOOM-ului, în cadrul articolului de dicționar doamnă, de a folosi în adresarea în cereri, corespondență formula: Doamnă Directoare,…
Între femininele interesante prezente în DOOM3: decană, prodecană, ministră, primă–doamnă, bloggeriță, vloggeriță, babysittere (pl.), gazetăriță, gardiancă, indo-europenistă, tutoare, badantă, hairstilistă, tenismenă.
În DOOM2 apare decană ca element nou introdus, în DOOM3 apare prodecană, lexem absent din DOOM2 sau din alte dicționare. Putem spune însă că DOOM3 nu a făcut decât să completeze o serie deja deschisă: decan – decană, prodecan – prodecană[1]. Fără etichete de tipul colocv. sau depr., decană și prodecană pot fi folosite fără rețineri. Cu toate acestea, actualizările sunt puține, iar documentele administrative sunt sărace în materializări. Se pare că modalitatea cea mai confortabilă (pentru emițător) de referire la o femeie care ocupă funcția este: doamna decan; doamna prodecan. Să fie responsabilă tradiția, care a introdus nuanțele contextuale? Este adevărat că forme precum ministră sau doctoriță sunt simțite ca informale, cuprinzând adresări directe sau replici într-un dialog, uneori deschizând drumul spre nuanțe peiorative sau depreciative. Ministră este însoțit de precizările fam. și colocv. în DOOM3 (varianta tipărită) și de colocv. pe doom. lingv.ro, însă doctoriță nu are indicații privind contextualizarea adecvată [v. DOOM3: doctoriță (femeie medic)]. Întâlnim, mai degrabă, formula doamna doctor, nicidecum alăturarea doamna doctoriță. Masculinul își exercită încă puterea, observăm acest lucru chiar la nivelul unor elemente recente (din vocabularul actual). Deosebit de interesante sunt aceste feminine: bloggeriță [er pron. engl. ăr] s. f., g.-d. art. bloggeriței; pl. bloggerițe și vloggeriță [gger pron. engl. găr] s. f., g.-d. art. vloggeriței; pl. vloggerițe, însoțite, de asemenea, de indicația fam. (familiar). Este recomandarea din dicționar, însă uzul demonstrează și în aceste cazuri că modalitatea mai comună de referire la o femeie care face blogging sau vlogging este forma de masculin. Întâlnim astfel asocieri de tipul: „actriță și vlogger”; „cântăreață și vlogger”; „blogger și fondatoarea unor evenimente” „mamă blogger”. Din nou – prestigiul masculinului? Nu este o chestiune accidentală ca un feminin să fie recomandabil în context familiar. Am văzut că este cazul subst. ministră (fam.), (colocv.). Trebuie să acordăm o atenție deosebită contextului: nu toate femininele sunt de utilizat oricând.
Dacă în unele situații dicționarele ne pun la dispoziție forme feminine, în alte situații nu avem la îndemână decât masculinul. Spunem, așadar, autopsier s. m., pl. autopsieri. După Micul dicționar academic: „persoană care face sau participă la o autopsie; specialist în autopsie” și pălărier s. m., pl. pălărieri: „persoană care confecționează, repară sau vinde pălării” (ibidem). Câteva actualizări: „Ce salariu încasează un autopsier debutant în România” (adevarul.ro); „Meseria de autopsier este grea, iar pentru a o practica este nevoie de tărie şi de un psihic foarte bun.” (aceeași sursă, alt articol). Am întâlnit și materializări de tipul: „(o) femeie autopsier”. Alt cuvânt – altă poveste – alte feminine în forme masculine: „Kristina Dragomir: povestea unui pălărier sau cum se croiesc vise cu boruri late” (forbes.ro); „Cine este femeia care a readus moda pălăriilor în România, deși meseria de pălărier era pe cale de dispariție?” (protv.ro).
Astrofiziciană sau lexicografă sunt lexeme vechi, prezente în principalele dicționare explicative și ortografice. Cu toate acestea, nu sunt rare contextele în care apar asocierile: o femeie astrofizician (v. ziarulevenimentul.ro, ziare. com); (prima) femeie lexicograf (v. wikipedia).
O situație specială o constituie subst. primă-doamnă (însemnând „soție de președinte de stat”), element prezent și în DOOM2, și în DOOM3, absent din alte dicționare, având formele: art. prima-doamnă, g.-d. art. primei-doamne; pl. prime-doamne, art. primele-doamne. Nu găsim în dicționarele românești o istorie a cuvântului sau proveniența lui, lexemul fiind prezent doar în dicționare ce se ocupă de chestiunile strict formale, dar nu ne trebuie prea multe dovezi sau argumente pentru a observa că avem de-a face cu o structură internațională: cf. First Lady, première dame, primera dama etc. Un detaliu important: facem diferența între primă-doamnă și primă doamnă, subst. folosit într-un alt context: primă doamnă de onoare, desemnând persoana care se afla în serviciul unei prințese, al unei regine.
Atât în DOOM2, cât și în DOOM3 apare cuvântul babysitter, având la plural forme distincte pentru masculin și feminin: babysitteri, babysittere. Fără nuanțe stilistice, femininul poate fi utilizat pentru a desemna o femeie care are acest rol. Desigur, păstrând regula românei, pentru a desemna un grup mixt, se folosește forma de masculin, aceasta fiind forma care include și masculinul, și femininul. Simțul egalității, al dreptății, al nondiscriminării, trebuie să fie dublat de simțul rațiunii, nu dominat de un simț irațional al genului marcat cu orice preț. Pe scurt, folosirea masculinului în locul femininului nu este nicidecum un afront, ci o practică strict formală, susținută nu doar de lucrările normative, ci și de utilizatorii limbii române: Ei sunt studenți, Ei sunt jurnaliști, Ei sunt babysitteri, Ei sunt decani. Așadar, folosirea formelor feminine alături de formele masculine în contexte precum: dragi colege, dragi colegi; toate studentele, toți studenții este ușor ridicolă.
Gazetăriță, gardiancă, indo-europenistă, tutoare, badantă, hairstilistă, tenismenă sunt alte feminine care ne-au atras atenția. Gazetăriță, gardiancă, indo-europenistă, badantă și hairstilistă sunt articole de dicționar exclusiv în DOOM3, în vreme ce tutoare și tenismenă sunt lexeme vechi, prezente în multe dintre dicționarele cunoscute. Gazetăriță, cu un plural ușor de intuit: gazetărițe, este un cuvânt propriu discursului familiar, așadar – pentru a nu rostogoli nuanțe pe care nu le vrem evidențiate – este de evitat în situațiile oficiale de comunicare. Lăsăm, întru comparație și studiu două contexte: „Poți găsi nu știu câte motive să te legi de Andreea Pora, ca de orice gazetar care are simpatii politice recunoscute sau vădite”; „Pora a rămas o gazetăriță pârlită fiindcă n-a aspirat la statutul de activist politic de presă” (catavencii.ro). Tot cu sufixul -iță: jandarmeriță și rockeriță – elemente ce poartă eticheta fam. și ele.
Indo-europenistă, badantă și hairstilistă nu au nicio nuanță și nu au recomandarea de a fi materializate doar în cadru familiar. Avem de-a face, în opinia noastră, cu două substantive feminine firești, cu un corespondent masculin clar, și cu un lexem special, cu o poveste specială și cu o istorie greu de pus în cuvinte. DOOM3 include cuvântul badantă pe lista noutăților și face din această realitate articol de dicționar, explicația simplă, pe cale sinonimică, fiind de ajutor pentru cei departe de astfel de realități: badantă (îngrijitoare) s. f., g.-d. art. badantei; pl. badante. O figură prin excelență feminină, îngrijitoarea acoperă o realitate complexă nu doar comportamental, ci și mental sau sufletește. „Termenul are o încărcătură emoțională deosebită, de suferință și umilință” (gazetaromaneasca.com). Cuvânt ușor de pronunțat, ușor de integrat în sistemul limbii române, greu însă ca însemnătate: „Badantele nu sunt simpli companioni. Sunt infirmiere, femei de serviciu, asistente, psihologi, bucătărese, mediatori conflicte, salahori, agenți de livrări și sacul în care cei pentru care muncesc își deșartă tot bagajul emoțional” (ibidem). Badantă nu este un lexem la modă, ce descrie o realitate momentană, ci un lexem ce echivalează cu o poziție semnificativă în oferta locurilor de muncă, un italienism prezent în româna prezentului.
Tutoare apare și în DOOM2, și în DOOM3, ca element distinct și ca element feminin în cadrul articolului de dicționar tutore în MDA2 și în DLRLC[2]. La plural: tutoare, după (o) învățătoare – pl. învățătoare. Dacă sensul din dicționare este acela de „persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă”, în româna actuală îl surprindem actualizat cu un sens mai general, de persoană care coordonează, sprijină, studenții în parcursul lor academic, fiind corespondentul dirigintei. Dacă sintagma tutor academic se întâlnește frecvent în spațiul universitar (v. engl. academic tutor), varianta feminină tutoare academică este rar contextualizată.
Tenismenă este un alt cuvânt prezent în dicționare. Ar fi însă câteva observații de făcut: în DOOM2 și în DOOM3, cuvântul apare sub această formă adaptată (cf. engl. tenniswoman), format, în mod clar, de la masculinul tenismen (cf. engl. tennisman), în dicționarele MDA2 și DEX (ediția 1998) găsim formele tenisman, tenismană, având la plural (după model englezesc – alternanța a-e singular-plural: man-men) formele: tenismeni, tenismene. În ediția mai nouă a DEX-ului (2009) observăm o schimbare: tenisman apare doar ca variantă a lui tenismen.
În concluzie, se pot scrie multe despre substantivele feminine desemnând ocupații, dar un lucru este, fără tăgadă, esențial: recomandarea contextuală și contextele în care anumite feminine capătă nuanțe depreciative, în vreme ce substantivele masculine au sens valorizant, trebuie să constituie factori decisivi în selectarea unei anumite forme. Folosirea elementelor familiare în cadrul unui discurs academic, oficial, amestecarea registrelor și hibridizarea stilurilor, așadar, pot deschide calea unor discuții nedorite și pot duce la interpretări (atenție la ministră, gazetăriță etc.). Desigur, se poate ca femininul să reprezinte o realitate îndulcită. Putem da ca exemplu cuvântul gangsteriță (absent din dicționare), care, spre deosebire de mafio(a)tă[3], trezește, mai degrabă simpatie decât reacții negative: „Gangsteriță la 25 de ani!” (specialarad.ro).
Bibliografie
***Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
***Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.
***Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2021.
Dimitrie Macrea, Emil Petrovici (coord.), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, București, Editura Academiei, 1955-1957.
***Micul dicționar academic, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 2010.
[1] În DOOM3 există multe forme de feminin desemnând ocupațiile, acestea însă nu apar în Lista ocupațiilor din COR – Clasificarea ocupaţiilor din România). V. https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/munca/c-o-r.
[2] Dimitrie Macrea, Emil Petrovici (coord.), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, Editura Academiei, 1955-1957.
[3] În DOOM3: s. f. mafiotă, în cadrul articolului de dicționar mafiot.