Revista Scriptor, Anul XII, nr. 7-8 (iulie-august) 2026 (139-140)

Cristina HERMEZIU Durerea este un ingredient indispensabil în literatură? Optez înadins pentru acest termen încărcat de concret, mai aproape de fiziologie și emoție decât cel de traumă, mai conceptual și, deci, mai rece. Dar poate că, de fapt, ambele noțiuni tematice pot fi înșirate pe o axă nu neapărat tematică, dar care e prin [...]

Florin IARU Epilogolul Trec prin toate astea cu o mare viteză tristă când – hop! – o demențial de frumoasă autostopistă îmi face semn cu lumină de mi se-neacă ochii. Frânez într-o clipă. Cobor. Mi-o apropii. Piele de aur în montură de smoală. Gura – o epilepsie roșie în pielea goală. Țâțele – trase [...]

Cristina HERMEZIU Cine ar putea spune că a cunoscut-o pe deplin pe Aurora Cornu (6 decembrie 1931, Provița de Jos – 14 martie 2021, Paris)? Romancieră, poetă, actriță – în celebrul film Genunchiul lui Claire de Éric Rohmer, cineastă franco-română, autoarea unui film ciudat, Bilocation, muza și prima soție a scriitorului Marin Preda, stabilită [...]

Ala SAINENCO Câteva inițiative pentru ridicarea unui bust sau statui lui Eminescu apăruseră imediat după decesul poetului. Curierul român din Botoșani anunța, încă din iunie 1889, „că un comitet ar fi pe cale de a se forma în acel oraș în lăudabilul scop de a ridica, prin subscripțiuni publice, bustul lui Eminescu, în centrul [...]

  Sorina RÎNDAŞU Știm cu toții că în mentalul colectiv scriitorii, poeții mai ales, sunt asociați cu ideea scrisului ca formă de manifestare a suferinței. Mai mult decât atât, poeții sunt suspectați că își explorează la modul masochist propriile traume ca să poată crea. Nu mai vorbesc de faptul că sunt destui care cred că [...]

  Vlad SIBECHI De-a lungul istoriei, literatura a fost adesea asociată cu suferința, zbuciumul și traumele interioare. S-ar crede că scriitorul autentic trebuie să fie un individ „damnat”, care trăiește cu intensitate dureroasă și „pune în operă” doar conflictele sau tragediile care îi marchează existența. Cu greu și-ar putea imagina unii o operă literară valoroasă [...]

  Florina PÎRJOL Cred că avem tendința să confundăm trauma ca motor al ficțiunii cu tensiunea. Literatura are nevoie de tensiune, altfel avem un text plat, neinteresant. Dar tensiunea nu vine neapărat din subiecte tari precum traumă, boală, dependență, patologic. Poate să fie o chestiune de limbaj, de înregistrare a unui fapt, a unei emoții [...]

  Vlad MUŞAT O să redevin adolescentul care purta tricouri cu formația de rock preferată și încep cu un vers de-al lui Charles Bukowski: „we are all museums of fear”. Dacă te apropii suficient de mult de literatură, fie vei sfârși precum Icar, fie vei deveni Pasărea Phoenix. Poezia, de exemplu, m-a făcut să mă [...]

  Cristian FULAȘ Cred, sincer, că literatura traumei e produsul editurilor, nu neapărat al literaturii în sine. E ce se vede pentru că asta ni se arată, efectiv un efect de marketing foarte, foarte susținut. Altfel, nu văd o lipsă de diversitate în literatură, nu toată lumea s-a aliniat pe un anumit tip de estetică, [...]

  Adrian G. ROMILA Cred că dramaticul e mult mai ofertant literar decât „fericismul”. În termenii anchetei de față, literatura traumei e mai productivă și mai atractivă pentru cititori decât cea de tip „feel good”. Dacă literatura nu e doar delectare locală și pasageră, dacă nu e doar decorum, ci și discurs care oglindește în [...]

  Radu ANDRIESCU Sincer, îmi place când cele două se amestecă, într-o carte. Eu, spre exemplu, sunt un om foarte anxios și depresiv. În ultimele săptămâni fac cel puțin zece kilometri pe zi, cum am făcut și azi, pentru că mersul mă liniștește, mă face să uit de orice depresie. Când scriu nu vreau să [...]

  Paul MIHALACHE Literatura traumei se constituie adesea ca o scriitură a urmei, a ceea ce nu poate fi pe deplin prezent, totuși nici pe deplin absent. Trauma nu se lasă spusă fără rest. Nu este vorba doar despre a exprima suferința, ci despre imposibilitatea de a o închide într-un sens stabil. Astfel, literatura traumei [...]