Cristian FULAȘ

Cred, sincer, că literatura traumei e produsul editurilor, nu neapărat al literaturii în sine. E ce se vede pentru că asta ni se arată, efectiv un efect de marketing foarte, foarte susținut. Altfel, nu văd o lipsă de diversitate în literatură, nu toată lumea s-a aliniat pe un anumit tip de estetică, abordare, text etc. Suntem într-un fel de rabbit hole, ca pe rețelele sociale, care va mai dura. Cât? Asta nu aș ști să spun. Mai trist e că sunt sigur că literatura traumei va fi înlocuită de romane de consum și vom asista (dacă nu asistăm deja) la încă o imensă ofensivă de marketing în această direcție. Texte simpluțe, accesibile, de larg consum, printre care va trebui să găsim puținele pepite care vor trece de bariera editorială și își vor face drum în piață.