Emina CĂPĂLNĂŞAN

Observ o puternică tendință în mediul online de a face observații de natură formală. Este, poate, o modalitate de a înclina balanța, întrucât nu se poate trece cu vederea nici trendul puternic de a scrie oricum pentru că „se înțelege”. Dincolo de simpla constatare, fără statistici sau argumente, stă următorul fapt: sunt multe pagini pe rețelele de socializare dedicate normelor limbii române (actuale). Justific paranteza: unele, deși declarate normative, nu țin întotdeauna cont de dicționarele și îndreptarele actuale, de nuanțe contextuale sau de registrele stilistice, răspândirea normei devenind rapid pură coerciție. Vom dedica prezentul articol înregistrării a trei dintre aceste pagini (toate fiind populare, dat fiind numărul urmăritorilor: 411.000, 109.000, respectiv 13.000, în 28.05.2026).

1. Vorbește corect gramatical este o pagină de Facebook care își propune „să semnaleze cele mai frecvente greșeli din limba română, dar și să vină în ajutorul” urmăritorilor (v. descrierea paginii). Forma lapidară de prezentare se înscrie, desigur, în direcția actuală de a transmite o idee: succint, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un spațiu a cărui destinație nu este lectura clasică. Totuși, pentru claritate și clarificare, dar și pentru respectarea principiilor de bază din marketing (identificarea, anticiparea și satisfacerea nevoilor unui consumator clar conturat), cred că era binevenită continuarea: (…) și să vină în ajutorul dumneavoastră ca vorbitor atent la discursul propriu/ ca persoană preocupată de corectitudinea mesajului scris sau oral. Sunt convinsă că un specialist în PR sau un filolog inspirat ar putea scrie o continuare memorabilă. Ca lingvist, mă rezum la a semnala că lipsește ceva, acel ceva care contează și face diferența între această pagină și următoarea:

2. Școala de gramatică, o pagină cu o descriere demnă de un manual de publicitate: În România, prostia nu mai ține. Exprimă-te bine!. Cu o trimitere clară la contextul actual: social, politic, amintind de ironia lui Caragiale, dar și de directețea discursului de astăzi, cu impact, avem, în loc de o prezentare seacă, un adevărat motto. Vizual, lucrurile nu sunt foarte diferite de pagina anterioară – observ o coerență la nivel de texte, la culorile utilizate și aceeași simplitate de a pune în oglindă forme corecte și forme greșite, ceea ce face pagina, ca și cea anterioară, de altfel, accesibilă și cu țintă clară: să se rețină ușor ce este corect, dar și ce e greșit (pentru a nu repeta greșeala). Desigur, urmăritorii vor putea ulterior corecta, la rândul lor. Vreau să atrag atenția asupra unui lucru: este cu adevărat important să înțelegem ce stă la baza unei greșeli, nu doar să înregistrăm forme greșite ca, apoi, să le căutăm cu lupa. Remarc o chestiune extrem de interesantă la această pagină: rima. Sub forma unor versuri cu rimă reușită (de cele mai multe ori), sunt prezentate sfaturi privitoare la scrisul corect: „Șase stihuri șlefuite/ Scrise sincer și șoptite/ Ți le-aș da pe șase mai,/ De m-ai mai plimba prin Rai/ Și-ai șopti simplu, șoptit/ Stihul sincer șlefuit.”. Omofonele sunt evidențiate grafic (culoare diferită de celelalte cuvinte; subliniate), iar cuvintele ce rimează la capăt de rând – mai și Rai – sunt și ele scrise cu o culoare diferită pentru a explica simplu utilizarea minusculei, respectiv a majusculei.

3. Deșteapta pământului nu putea să aibă o descriere mai potrivită: Personajele trebuie tratate ca atare. Să facem limba română cool again!. Lucrurile sunt cu atât mai interesante dacă urmăritorul cunoaște faimosul îndemn: Make America great again! și, mai ales, are știință de vechimea lui. Ironia și autoironia, trimiterea la diversele trenduri și la lumea actuală fac pagina savuroasă: „Nimic nu e cert. E doar ceartă.”; „Nu vă mai drobați (sic!)”. Modul jovial sau, dimpotrivă, extrem de serios (ironic) de a expune lucruri pentru care noi, dascălii, consumăm cretă, cerneală, cuvinte, poate fi un educator extraordinar. Doresc să fac următoarea observație (ca răspuns la unul dintre videourile privitoare la indicarea unor forme corecte): folosirea mai multor surse pentru a ajunge la cunoașterea adevărată este crucială. Spre exemplu, în DOOM3, sunt date ca fiind corecte ambele variante: doi/două ianuarie (v. s.v. ianuarie), prima formă fiind doi, în acord total cu încadrarea morfologică a cuvântului: substantiv masculin (s.m.). Mai mult, pentru zilele de 21 și 31 ale lunilor folosim forma de masculin a numeralului: treizeci și UNU decembrie este varianta literară. Așadar, este corect să spunem două mai, dar și doi mai, ba chiar mai corect (sic!) este doi mai (alăturarea cu masculinul fiind prima indicată și în DOOM3, și în gramatici[1]). Tot cu masculinul: 2 Mai (localitate) [2 citit doi].

[1] V., de pildă, Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Gramatica limbii române pentru gimnaziu, ediția a II-a, 2022.