Nicolae PEIU

Deși s-a născut la Dorohoi (județul Botoșani) și a trăit în ultima parte a vieții în capitală, fiind și înmormântat în cimitirul Șerban Vodă (Bellu) din București, îl putem considera pe scriitorul Alexandru Osvald Teodoreanu (mai cunoscut cu numele de Păstorel) un ieșean de al nostru. A copilărit, a trăit și a scris o mare parte din viață în vechea capitală a Moldovei, a iubit mult Iașii, iar ieșenii, întorcându-i cu asupra de măsură această dragoste, și-l revendică pe bună dreptate.

S-a scris mult despre Păstorel și biografia lui este destul de cunoscută, iar, din acest punct de vedere, o scriere de referință care se impune a fi amintită este aceea a lui Mircea Handoca, Pe urmele lui Al.O. Teodoreanu – Păstorel1. Remarcabile sunt și memoriile scriitorilor Demostene Botez, Romulus Vulpescu, Adrian Maniu, Alexandru Paleologu, Aurel Leon și Constantin Ostap, studiile criticilor literari George Călinescu, Constantin Ciopraga, Șerban Cioculescu, Răzvan Voncu, Constantin Dram și Bogdan Crețu sau corespondența publicată de Rodica Pandele. Sunt convins, însă, că această listă este încă departe de a fi completă.

Cu toate că opera integrală a lui Păstorel nu a fost încă publicată, un instrument foarte util pentru o editură, care și-ar putea cinsti numele cu o astfel de întreprindere, este exhaustiva lucrare bibliografică a Dorinei Mercheș dedicată acestui scriitor și editată de Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași2.

Deși multe surse documentare, printre care și cele sus menționate, acoperă destul de bine viața boemă și agitată a celui mai mare, din ilustra familie a fraților scriitori Teodoreni, nu am găsit nici la Mircea Handoca și nici la alți autori informații în legătură cu locul din cimitirul Șerban Vodă unde Păstorel își doarme somnul de veci. Încă din vara anului 2024 am început investigațiile mele în acest sens și am întâlnit pe parcursul lor numeroase piste false, pe care a trebuit să le evit.

Mai întâi, chiar la intrarea cea mai importantă din cimitirul Șerban Vodă care duce către capela principală a acestuia se află un panou informativ din plastic protejat cu o vitrină de sticlă cuprinzând o listă cu „Personalitățile din lumea culturală, științifică și militară” înhumate în cimitir, cu precizarea figurii (astfel sunt denumite în cimitirul bucureștean parcelele delimitate cuprinzând mai multe morminte) în care se află mormintele acestora. Pe acest panou am putut citi informația: „Fig. 33 bis Al.O. Teodorescu (Păstorel) 1894-1954 scriitor”. Din start, numele de familie este trecut greșit și numai după porecla Păstorel mi-am dat seama că este vorba despre scriitorul pe care îl căutam, dar greșită este și data morții, pentru că Al. O. Teodoreanu a trăit între anii 1894 și 1964. Apoi am verificat Fig. 33 bis cu mare atenție, însă nu am găsit mormântul căutat. Revenind a doua zi la cimitir am reușit să-l determin chiar pe administratorul cimitirului, care s-a arătat foarte receptiv, să căutăm împreună mormântul, dar nici această încercare nu a dat rezultate.

O documentare referitoare la sursele de informație privitoare la cimitirul Șerban Vodă m-a condus către o scriere a lui Gheorghe Sarău și anume: Dicționar de persoane înmormântate în Cimitirul Șerban Vodă-Bellu (clasic)3. În acest dicționar, la pagina 243 am găsit scrisă următoarea informație: Păstorel Teodoreanu, Alexandru Teodoreanu (1894-1964) avocat, scriitor, publicist, epigramist, gastronom (33b). De data aceasta numele și datele biografice ca și ocupațiile personajului căutat sunt trecute corect, dar din păcate informația ne trimite la aceeași figură. Trebuie să menționez că apreciez foarte mult munca profesorului Gheoghe Sarău, care a realizat o sursă de documentare foarte valoroasă pentru cea mai importantă necropolă a României, însă, în cazul punctual al lui Păstorel, dicționarul respectiv nu m-a ajutat.

Cercetările mele au continuat și, de pe o pagină de web care cuprinde amintirile lui Demostene Botez despre Păstorel4, după prezentarea acestor amintiri preluate din revista Argeș din 1 februarie 1970, apare următoarea notă finală: „Păstorel Teodoreanu a încetat din viață pe 17 martie 1964 la București, după o lungă suferință provocată de un cancer pulmonar, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, în cavoul familiei Delavrancea, unde se odihnea și fratele său, scriitorul Ionel Teodoreanu, stins cu zece ani înainte”. Pentru a evita confuziile, menționez că această notă finală nu îi aparține lui Demostene Botez. Căutând în Fig. 47 la care m-a trimis panoul informativ de la intrarea în cimitir, am găsit cu ușurință locul de veci al familiei Delavrancea cu mai multe morminte: pianista și scriitoarea Maria Cella Delavrancea-Lahovary (1894-1997), scriitorul Ionel Teodoreanu (1897-1954) soția lui, scriitoarea Ștefania Velisar Teodoreanu (1897-1995), Maria Teodoreanu (născută Baziloiu, 1921-1996), pictorul Ștefan (Afane) Teodoreanu (1921-2000), precum și Livia Mandeal Teodoreanu (născută Teodoreanu, 1949-2022), despre care am aflat că a fost soția marelui dirijor Cristian Mandeal. Scriitori, pictori, muzicieni, câtă artă adunată într-un singur mormânt! Căutând și lateral sau în spatele acestui mormânt, în speranța de a găsi ceva referitor la Păstorel, am dat numai de mormântul arhitectei Henrieta Delavrancea Gibory (1897-1987), și ea fiică a lui Delavrancea și soră cu Cella, o arhitectă cunoscută pentru vilele pe care le-a proiectat în perioada interbelică la Balcic și nu numai. Așadar, niciun indiciu privind scriitorul căutat Păstorel. Nu am abandonat însă această pistă, care părea verosimilă și l-am rugat pe cunoscutul muzician Bujor Prelipcean, directorul Filarmonicii „Moldova” din Iași, să solicite informații maestrului Cristian Mandeal, în legătură cu locul de veci al familiilor Delavrancea/ Teodoreanu și problema care mă interesa.

Răspunsul la o adresă pe care am făcut-o către Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane București, prin care solicitam informații în legătură cu locul înhumării lui Păstorel5, m-a trimis la o a treia locație: „defunctul Alexandru Teodoreanu, decedat la 17.04.1964, a fost înmormântat în cimitirul Bellu, fig. 7bis, loc 31”. Nici în acest răspuns data morții nu este corectă, fiindcă Păstorel a murit de fapt cu o lună mai devreme, la 17 martie 1964. Verificând locul 31, de data aceasta indicat precis din Fig. 7bis, acolo am dat peste un cavou marcat cu numele familiei Istodorescu Mihai și Maria și anul 1960, iar între plăcile cu numele persoanelor decedate din această familie nu apare și numele lui Păstorel.

Continuându-mi investigațiile, am descoperit că pe YouTube preotul pasionat de istorie Damian Anfile prezintă un film cu un traseu turistic prin cimitirul Șerban Vodă (Bellu). Filmul durează aproape trei ore, dar este frumos prezentat și captivant, în special pentru cei pasionați de istoria Bucureștilor. Urmărind cu atenție tot filmul, l-am auzit la un moment pe prezentator abordând și subiectul care mă interesa. Vorbind despre Al.O. Teodoreanu, Damian Anfile a declarat că nu este de părere că acesta a fost înhumat împreună cu fratele său Ionel, ci într-un mormânt care aparține soției lui, iar acest mormânt se află în figura 42 bis. Într-adevăr, este cunoscut faptul că Păstorel, deși a fost burlac o mare parte din viața lui, s-a căsătorit abia la vârsta de 59 ani, după cum comentează Demostene Botez în amintirile menționate mai sus: „Târziu, când de obicei se lichidează căsătoriile, s-a însurat cu Marta Poenaru Căplescu (fiica medicului chirurg C. Poenaru-Căplescu) ce fusese căsătorită cu inginerul Constantin Panaitescu în anii ’30) care i-a fost până la moartea lui cea mai potrivită tovarășă de viață”6. Era astfel destul de plauzibil ca Păstorel să fie înmormântat într-un loc de veci aparținând soției sau familiei acesteia. Nu a mai fost însă nevoie să fac o verificare în figura 42 bis, deoarece o figură cu acest număr nici nu există în cimitirul Bellu.

Nu pot să nu trec în revistă încă o pistă falsă, foarte răspândită online și chiar pe facebook. Cuprinde următorul epitaf, care chipurile ar fi autoironic și ar aparține chiar lui Păstorel: „Aici zace Păstorel,/ Suflet bun și spirit fin,/ Dacă treceți pe la el,/ Nu-l treziți că cere vin“. Uneori epitaful complet, sau redus numai la versul „Nu-l treziți că cere vin“ este prezentat chiar ca imagine, pe o cruce7. Bineînțeles că este vorba de un fals, iar acest epitaf epigramatic nici nu-i aparține lui Păstorel, fiind realizat de către epigramistul Aurelian Păunescu.

Fig. 31, locul 7

În sfârșit, într-o zi de la începutul lunii iulie 2026, pe care o consider norocoasă pentru mine, m-am înființat din nou la administrația cimitirului Bellu, unde eram deja cunoscut de către o parte din personal. Am dat însă de un administrator nou, Andrei Duță Borină, mai versat în probleme de tehnologie a informației. Nici nu am terminat bine să-i expun istoricul cercetărilor mele și pe monitorul computerului la care lucra mi-a arătat o imagine cu un mormânt, pe placa în poziție verticală a căruia se puteau citi numele Al.O. Teodoreanu, iar dedesubt, pentru a evita orice dubii, și pseudonimul Păstorel, precum și datele nașterii și morții: 20.VII.1994 – 15.III.1964. Nu a fost prea greu apoi pentru cei din administrație să identifice că acest mormânt se află în fig. 31, locul 7. Ajuns la fața locului am cercetat cu atenție fig. 31 și am depistat fără probleme mormântul mult căutat.

Așadar, Alexandru Osvald Teodoreanu nu a fost înmormântat nici împreună cu fratele său Ionel și nici, după cât se pare, alături de soția sa, Marta Căplescu, ci se odihnește singur în acest loc. Mormântul este neîngrijit și sărăcăcios și cuprinde numai placa prezentată în fotografie, a cărei poziție verticală pare neobișnuită. Nicio cruce nu veghează somnul îndrăgitului scriitor, ca să nu mai vorbim de un bust. Probabil că mormântul se află în această stare din cauza faptului că a fost multă vreme uitat. Înclin să cred că, dacă el ar fi fost înhumat în Eternitatea ieșeană, mormântul lui ar fi fost cunoscut și ar fi arătat altfel, așa cum se prezintă multe morminte ale unor personalități din cimitirul din dealul Tătărașiului, care au fost refăcute.

Păstorel merită toată dragostea noastră și poate, după ce locul în care își doarme somnul de veci a fost redescoperit, se vor strânge fondurile necesare pentru refacerea mormântului lui.

Mormântul lui Al.O. Teodoreanu (Păstorel) din cimitirul Șerban Vodă (Bellu): Fig. 31, loc 7

Referințe:

  1. M. Handoca, Pe urmele lui Păstorel, Editura Sport-Turism, București 1988.
  2. D. Mercheș, Al.O. Teodoreanu (Păstorel): bibliografie, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, Iași, 1986.
  3. G. Sarău, Dicționar de persoane înmormântate în cimitirul Șerban-Vodă-Bellu (clasic), Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2024, p. 243; accesibil online pe: https://biblioteca-digitala. ro/?pub=9568-dictionar-de-persoane-inmormantate-in-cimitirul-serban-voda-bellu-clasic, accesat 10.07.2026.
  4. https://dosaresecrete.ro/pastorel-teodoreanu-un-portret-inedit-facut-de-demostene-botez/#google_vignette, accesat 10.07.2026.
  5. Consiliul General al Municipiului București. Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane, nr. 31/ CCI/ 16.01.2026.
  6. D. Botez, „Păstorel”, în Argeș, 1 februarie 1970, pp. 2, 19.
  7. https://www.romaniatv.net/pe-mormantul-carei-personalitati-din-romania-sta-scris-nu-l-treziti-ca-cere-vin-ineditul-epitaf-sfideaza-frica-de-moarte_6683798.html, accesat 10.07.2026.