Lucian VASILIU

În Statutul reformulat în 2004 al primei Organizații Non-guvernamentale culturale din Iași, de după decembrie 1989, recitim un fragment din capitolul Dispoziții generale:

„Societatea Junimea ’90 este o asociație culturală, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, funcționând pe perioadă nedeterminată, în conformitate cu prevederile Ordonanței 26/2000, cu privire la asociații și fundații.

Asociația aderă la principiile din CARTA FUNDAMENTALĂ A DREPTURILOR OMULUI și nu va aproba sau promova acțiuni care să aducă atingere demnității umane, libertății, democrației și statului de drept.

(…) OBIECTIVELE ASOCIAȚIEI sunt: crearea unui public cultivat, care să cunoască și să respecte cultura de performanță; cercetarea și punerea în valoare a tradiției intelectuale; identificarea și afirmarea tinerilor creatori; prezentarea adecvată a valorilor românești în străinătate; lansarea și susținerea unor politici publice în favoarea cărții și a lecturii; integrarea creațiilor diasporei intelectuale în cultura națională; salvarea și punerea în valoare a monumentelor istorice; introducerea valorilor democratice și a standardelor Uniunii Europene în România; creșterea rolului societății civile; susținerea turismului cultural ca factor de dezvoltare”.

În martie 1990 eram ales director al uriașului Complex Muzeistic Moldova, cu sediul administrativ în Palatul Culturii (denumirea de atunci a Complexului Muzeal Național Moldova de azi). Fusesem desemnat director general, în competiție cu alți comilitoni, colegi de muzeografie. Astfel se proceda atunci, în toate instituțiile, la început entuziast de an 1990: „colectivele” își alegeau diriguitorii, responsabilii, reprezentanții, prin vot secret, în adunări generale.

Între ideile pe care le-am enunțat atunci a fost și constituirea unei organizații culturale nonprofit, în contextul în care fusese abrogată legislația regimului politic anterior, inclusiv Legea Patrimoniului Cultural, care proteja și tezaurul național gestionat de muzee.

Altfel încât în luna martie 1990 am pornit demersurile pentru fondarea ONG-ului, având ca nucleu Cenaclul JUNIMEA de la Casa „Vasile Pogor”. În același timp, de Bunavestire 1990 am demarat demersuri pentru reapariția revistei Dacia literară, fondată de Mihail Kogălniceanu în Iașii anului 1840 – interzisă, la scurt timp de autoritățile țariste antiunioniste, care ne administrau în acea epocă prepașoptistă.

Am contactat juriști cu experiență, revenind la Constituția României din 1924. Fost-am susținut de personalități precum Ana Blandiana, Andrei Pleșu (atunci, ministrul Culturii), de ex-deținuții politici Alexandru Zub și Dumitru Vacariu, de personalități atașate muzeelor și patrimoniului cultural, precum Alexandru Andriescu (Universitatea Cuza Vodă), Maria Carpov (Inspectoratul pentru Cultură), Val Condurache, Daniel Dimitriu, Ioan Holban, Florin Cîntic, Corneliu Ștefanache și mulți alții.

Lucian Vasiliu: Luna mai 1992. Pregătiri pentru restaurarea Muzeului junimistului Vasile POGOR (inclusiv anexele, subteranele, gardurile de protecție, reamenajarea podului si a parcului, cu strămutarea creștină a impropriului  cimitir zis ,,sovietic”). De la stânga: Constantin SIMIRAD (proaspăt primar ales, după decesul brusc al lui Emil ALEXANDRESCU), Traian MOCANU (Direcția Județeană de Cultură), Ioan HOLBAN (Trustul de Presă Cronica), Daniel CONDURACHE (Facultatea de jurnalism si revista „Opinia studențească”), Nicolae PANAITE (Editura Moldova) , Vanda CONDURACHE (TVR Iași) și Lucian VASILIU.   Foto Marcel CAHNIȚĂ

În data de 12 octombrie ne-am adunat oficial în spațiul Junimii de la Casa Pogor. Procesul verbal a fost scris de muzeograf-cercetător Olga Rusu. Criticul literar Val Condurache fu ales președinte. Coordona și cenaclul literar Junimea, împreună cu Nichita Danilov și cu subsemnatul.

În data de 7 noiembrie 1990, Judecătoria Iași va înregistra Societatea Culturală, având ca președintă de ședință pe judecătoarea Marieta Volovăț – ședința civilă nr. 227. Primul Statut a fost publicat în revista Dacia literară nr. 1-2/ 1991.

În același an, la 21 ianuarie, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași (director general: Victorel Lupu) va certifica înscrierea Societății în Registrul de Stat sub nr. 4745. Sediul asociației noastre se afla într-o chilie din spațiul administrativ secundar de la Casa Pogor, strada I.C. Frimu (denumire improprie, din regimul anterior) – stradă redenumită Vasile Pogor, prin decizia Consiliului Local ieșean, la solicitarea noastră, a Muzeului Literaturii Române Iași, instituție nouă, autonomă, creată prin desprinderea legală de complexului muzeal ieșean, în toamna anului 1990.

După un timp, sediul Societății Culturale se va muta la Casa „Nicolae Gane” – clădire de patrimoniu recuperată în 1991-2. Casa junimistului, primarului, parlamentarului Nicolae Gane va deveni, inițial, Centru de Muzeologie Literară, în anul 1993, aflat în administrarea Muzeului Literaturii Române Iași.

Convenisem ca mandatul unui președinte al nou fondatei Societăți Culturale JUNIMEA ’90 să dureze 2 ani, cu posibilitatea de prelungire prin vot, cu însumare de maximum 3 mandate. Lumea se schimba accelerat, crizele se succedau imprevizibil. Legislația se constituia pe alte baze, bugetele erau de supraviețuire, valuri de conaționali năvăleau în tentantul Occident etc.

Lui Val Condurache, care revenise în echipa Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, i-a urmat, în 1992, ca nou președinte al JUNIMII ’90, muzeograful – conservator – cercetător Constantin-Liviu Rusu, care fusese ales și director adjunct al noului Muzeu al Literaturii Române Iași. Aș menționa în echipa responsabilă de atunci pe poetul Mihai Ursachi – președinte exigent al Comisiei de Validare pentru noi solicitanți, pe scriitorii Ștefan Oprea și Liviu Papuc (vicepreședinți ai Societății Culturale JUNIMEA ’90), pe jurista Mina Lozonschi, pe economista Maria Caras (președinta Comisiei de Cenzori), pe Carmelia Leonte (redactor al revistei Dacia literară). Societatea cuprindea, la începuturi, peste 100 de membri (ne interesa calitatea, nu cantitatea!), plus 25 membri de onoare, precum Sorin Alexandrescu (pe atunci încă universitar în Olanda), Eugeniu Coșeriu (prestigios lingvist, stabilit în Germania), scriitorul, traducătorul Ion Miloș (Suedia), Paul Miron (scriitor, erudit cărturar, universitar la Freiburg – Germania), Serafim Saka (scriitor unionist, editor din România de Est – Chișinău).

Reconstituiri culturale

În același an 1992, statutul, modificat, este publicat în nr. 2/ 1992 al revistei de reconstituiri culturale Dacia literară.

Din 1994 până în 1999, președinte cu trei mandate va fi jurnalistul, poetul Constantin (Cătălin) Savin, stabilit ulterior în Canada. În acei ani s-au adăugat forțe noi, cu nume reprezentative, precum Mircea C. Carp, Horst Fassel, Christian Wilhelm Schenk din Germania; Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Anatol Codru, Vladimir Beșleagă, Nicolae Dabija, Vasile Malanețchi, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Mihai și Maria Șleahtițchi, Nicolae Leahu, Mircea V. Ciobanu, Gheorghe Erizanu, Emilian Galaicu-Păun etc., din România de Est – Chișinău. De la Cernăuți: Vasile Tărâțeanu și Ștefan Hostiuc. Din Elveția: protopop Gheorghe Ursache (sic!), fratele poetului Mihai Ursachi. Din Israel: Bianca Marcovici. Din Franța: Ioana Brătianu, Dana Konia-Petrișor, Cristina Hermeziu, Matei Vișniec. Din Iași, între alții: acad. Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Dumitru Irimia, Mandache Leucov, Adrian Neculau, Nicolae Crețu, Dan Mănucă, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, acad. Valeriu Cotea, Constantin Simirad, Ion Mitican, Constantin Ostap, Nicolae Turtureanu, Grigore Ilisei, Vasile Dumitriu, Doru Scărlătescu, Simona Modreanu, Ștefan Afloroaei, Bogdan Crețu.

Pe lângă scriitori consacrați, consemnăm doar câteva nume de istorici, precum Dumitru Vitcu, Dumitru Ivănescu, Veniamin Ciobanu, Sorin Iftimi, Florin Platon, Cătălin Turliuc, Iulian Pruteanu-Isăcescu; câteva nume de arhitecți: Virgiliu Onofrei, Ana-Maria Zup, Cezar Rebengiuc; câteva de artiști vizuali: Florin Buciuleac, Marcel Cahniță, Dan Covătaru, Vasilian Doboș, Corneliu Grigoriu, Traian Mocanu, Dragoș Pătrașcu; de actorii și regizori, precum: Constantin Avădanei, Adi Carauleanu, Ovidiu Lazăr, Bogdan Ulmu, Dionisie Vitcu; de medici, precum Hortensiu Aldea, Ion Hurjui, Emil Stratan; de muzicologi: Romeo Cozma, Laura și Alex Vasiliu; de preoți: Constantin Andrei, Dumitru Merticaru, Vasile Nechita, Mircea Stoleru sau Ion Vicovan; de jurnaliști: Oana Lazăr, Nicoleta Dabija, Oltița Cântec, Alina Hucai, Vasile Arhire, Toni Hrițac. Dar și din București, precum C.D. Zeletin sau Alex Ștefănescu. Mulți dintre ei au devenit și membri CopyRO, parte beneficiind de susținere financiară pentru publicare de cărți. Noul statut a fost tipărit ca broșură, pentru toți membrii doritori.

Societatea, foarte selectivă în a accepta noi adepți, conținea, între timp, circa 200 de contribuabili, cu două secțiuni noi, cu programe culturale susținute: Clubul Bârlădenilor și Clubul Bucovinenilor.

Între partenerii noștri de atunci, binefăcători materiali pentru diverse eforturi (plăci memoriale, busturi, editarea de pliante, de suplimente ale revistei Dacia literară, de susținere a unor festivaluri și concursuri literare etc.) aș menționa: SC Dam Constant SRL, Tipo Milx, Sedcom Libris, R.A. Termoficare, Fundația Soros, Polirom, RAJAC, Fundația Concept – România (un timp, pentru tipărirea publicației Dacia literară), Nivas Distribuție.

Între manifestările constante amintim: Zilele Eminescu (Iași-Botoșani-Ipotești), manifestări la Bojdeuca Ion Creangă (Mărțișoare, Colindători, Zilele Creangă), Bunavestire. Sărbătoarea Poeziei. Festivalul Româno-Canadian Ronald Gasparic, Concursul național de poezie JUNIMEA, Festivalul Internațional Conachi (Tecuci), Forumul cărților LIBREX etc.

La Adunarea generală din anul 1999 este ales președinte scriitorul Corneliu Ștefanache, având în echipa de conducere, între alții, pe Ioana Coșereanu, Dan Jumară, Emil Iordache, Cassian Maria Spiridon, Horia Zilieru, Stelian Baboi.

Din 2001 până în 2007 președinte va fi Florin Cîntic (trei mandate, precum Constantin Savin). ONG-ul va fi reformulat statutar, adecvat noilor realități explicit proeuropene, cu trei direcții culturale/ departamente de programe. Din anul 2005 se va putea, legal, direcționa 1% „sponsorizare entitate non profit”, sume care „vor contribui la dinamizarea vieții noastre culturale”.

Din 2007 până în 2011, președinte ales, la Adunarea Generală desfășurată în proaspăt inaugurata Galerie Pod-Pogor, va fi criticul de artă Valentin Ciucă.

Va dispune de o echipă consacrată (Constantin Parascan, de exemplu), dar și de nume relativ noi: Liviu Apetroaie și Călin Ciobotari. Noutățile tehnice permit primul e-mail: societateajunimea@yahoo.com, ulterior, din anul 2008 – junimea90@hotmail.com.

În timpul celor 2 mandate ale lui Valentin Ciucă, menționăm doar câteva proiecte derulate prin JUNIMEA ’90: Almanahul revistei Dacia literară (2008); volumele: Prelecțiunile Junimii; N.A. Bogdan, Orașul Iași; Eugen Herovanu, Orașul amintirilor; Nicolae Gane, Păcate mărturisite.

Au fost susținute, în varii parteneriate: Festivalul „Grigore Vieru” (Iași-Chișinău), Prelecțiunile Junimii, Simpozionul „Ioan Petru Culianu” etc.

Timp de 2 mandate, între 2011 și 2014, Olga Rusu îi succedă lui Valentin Ciucă la președinția JUNIMII ’90. Societatea înregistrează multe decese, de la fondarea din 1990, până la aniversarea celor 25 de ani de activitate densă: Ioana Brătianu (Franța), Eugeniu Coșeriu (Germania), Paul Miron (Germania), Grigore Vieru, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Dumitru Irimia, Cezar Ivănescu, Corneliu Ștefanache, Mihai Ursachi, Val Condurache, Constantin-Liviu Rusu.

Ultimul mandat îi revine, între 2014 și 2016 lui Călin Ciobotari. Sediul Societății se mută la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, la parter (latura străzii Păcurari), unde s-a aflat în lucru, un timp, și echipa de la Editura Junimea.

Luni, 6 octombrie 2014, la Sala „Bogdan Petriceicu Hasdeu” a avut loc, practic, ultima Adunare Generală, cu program accentuat de susținere a proiectului de candidatură a urbei Iași pentru Capitală Culturală Europeană 2021.

Au fost celebrați cei 25 de ani de entuziastă, romantică, postjunimistă prezență în agora administrativ-culturală. România era în NATO și în Uniunea Europeană. JUNIMEA ’90 se autodizolva tăcută, discretă, onestă.

  1. 04. 2026

ValeaLU de Iași