Rica IONESCU VOISIN s-a născut la 31 decembrie 1913, la Corgémont, cantonul Berna, Elveţia. După obţinerea bacalaureatului în 1932, îşi continuă studiile universitare la Universităţile din Berna şi Lausanne (Elveţia), Frankfurt pe Main (Germania) şi Siena (Italia), trecând licenţa în Litere la Universitatea din Berna, în 1935, cu specialitatea în limbile moderne: franceză, germană, italiană, toate trei principale. Urmează în paralel şi Şcoala normală superioară din Berna. Îşi începe cariera didactică ca profesoară titulară pentru limbile franceză şi germană la Şcoala secundară din Saint-Imier, Elveţia. În anul 1938, se căsătoreşte în Elveţia cu Octavian Ionescu pe care îl cunoscuse în perioada studiilor în Germania. Împreună cu familia va locui la Bucureşti, din 1938 până în 1950, când se mută la Iaşi, soţul său fiind atunci profesor la Universitatea din Iaşi, de unde va fi însă îndepărtat în urma epurărilor politice, la scurtă vreme după mutarea la Iaşi. Vor avea patru copii, născuţi în Bucureşti. În anul 1939, intră în învăţământul românesc, după ce îşi echivalase prin examene în limba română toate diplomele obţinute în Elveţia. A funcţionat ca profesoară de limba franceză şi germană la diverse licee din Bucureşti şi Iaşi. În 1957, odată cu reînfiinţarea Catedrei de limba şi literatură franceză la Universitatea din Iaşi, este solicitată să facă parte din această catedră în care va funcţiona până la pensionare, în 1973. Perioada ieşeană a fost una dificilă, după ce Octavian Ionescu devine un marginalizat al regimului totalitar. Nu se mai poate întoarce în Elveţia pentru a-şi revedea familia timp de 20 de ani. Cu o putere de adaptare incredibilă, depăşeşte toate dificultăţile şi îşi construieşte o carieră universitară strălucită. Va fi un profesor iubit, apreciat şi stimat. I se încredinţează cursuri fundamentale, va preda simultan cele trei limbi pentru care era calificată, devine o traducătoare avizată, desfăşoară o bogată activitate ştiinţifică. Rica Ionescu devine o personalitate a Iaşului intelectual. După 1968, va călători din nou în Occident. Deşi la pensie, menţine legătura cu viaţa universitară, fiind o prezenţă pregnantă în viaţa culturală ieşeană. S-a stins din viaţă la Iaşi la 7 iunie 1991.
Scrieri
40.00 lei
- An apariție: 2024
- Format: A5
- Număr de pagini: 250
Descriere
Distinsa personalitate intelectuală şi umană a profesoarei Rica Ionescu este indisolubil legată de perioada dificilelor căutări, eforturi şi transformări începute în toamna anului 1957, odată cu reînfiinţarea, la Facultatea de Filologie din Iaşi, a secţiei de Limba şi literatura franceză, suprimată abuziv cu şapte ani în urmă, în ciuda unei solide şi fertile tradiţii. Printre profesorii de valoare invitaţi atunci să-şi dea concursul la renaşterea şi perfecţionarea studiilor de franceză la Iaşi, contribuţia Ricăi Ionescu la realizarea dezideratelor comune a fost de prim ordin. Ea aducea cu sine o pregătire filologică superioară, atestată de câteva importante centre europene (Lausanne, Berna), împreună cu garanţiile lingvistice ale locutorului nativ, indispensabile autenticităţii demersurilor didactice sau ştiinţifice ale secţiei, într-o perioadă când problema lectoratelor de limbi străine nu putea fi abordată. Pe lângă aportul profesional intrinsec, trebuie avute în vedere şi acele trăsături individuale, care confereau relief şi un farmec aparte personalităţii sale: inteligenţă vie, lipsită de conformism sau prejudecăţi, o inepuizabilă curiozitate intelectuală ce nu a părăsit-o niciodată, capacitate de observaţie pătrunzătoare şi exactă, toate acestea asociate cu o mare sensibilitate estetică, mergând până la entuziasm şi adeziune afectivă, controlate însă permanent de luciditate şi de un fin simţ al ironiei.
Prof. univ. dr. Silvia BUŢUREANU
A scrie despre Rica Ionescu Voisin înseamnă a face o lungă, sinuoasă şi fascinantă călătorie prin Europa şi, aproape, de-a lungul unui întreg secol, al XX-lea. Născută într-un sătuc elveţian, Corgémont, din cantonul Jura-Bernois, la 31 decembrie 1913 şi decedată la 7 iunie 1991, la Iaşi, viaţa a purtat-o, cu meandre nebănuite, prin cele mai diferite spaţii geografice, medii culturale şi spirituale, punând-o în faţa unor împrejurări şi situaţii cu totul imprevizibile, unele minunate, excepţionale, altele dramatice dacă nu chiar tragice. Un adevărat roman, pe care, dacă ţi-ai propune să-l scrii, nu ar trebui să inventezi nimic ci doar să consemnezi conştiincios şi să pui cap la cap secvenţele. Pe toate le-a parcurs cu o aparentă seninătate imperturbabilă, cu o încăpăţânare elveţiană, s-ar putea spune, cu o asumare totală, cu o capacitate de adaptare uimitoare.
Prof. univ. dr. Marina MUREŞANU IONESCU
Tournant l’angle de l’Université, je débouche sur la place et mes yeux éblouis découvrent une fois de plus, avec une joie toujours neuve, la symphonie des fleurs rutilantes : reines-marguerites mauves, blanches et roses, glaïeuls de velours sombre, chrysanthèmes à la tête d’or échevelée… Étrangère novice, je m’approche. Je voudrais choisir mon bouquet longuement, minutieusement, autant pour emporter le plus séduisant que pour prolonger le plaisir de ce spectacle. Tentative impossible ! Je ne suis plus en présence des placides vendeuses de l’occident. Dix mains, au bout desquelles s’offrent dix gerbes délicates, se tendent vers moi. Un essaim de voix jacassent en même temps à mes oreilles, les mots roumains dansent, se mêlent, s’embrouillent, et je reste là, abasourdie et charmée.
Rica IONESCU VOISIN
Croquis de Bucarest
Trebuie să fii autentificat pentru a publica o recenzie.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.