Imparțial

Descriere

De o simplitate cuceritoare, derulată lucid, cu dorința nemărturisită de a reface nu atât MUZICA vieții cât, mai ales, PROZA vorbirii cotidiene, poezia Ioanei Sandu e mai mult decât o făgăduință. Razele unui lirism amintind bune lecturi din poeții „vechi” străbat compuneri ce-și propun să transcrie senzații, să se rostească edictual asupra unor idei de copleșitoare rezonanță filosofică și sfârșind prin a fi poezii de DRAGOSTE.

Amintirile copilăriei petrecute într-un sat (se pare, din preajma Oltului) pe care autoarea îl vede „vremuit” – imagine superbă! – se proiectează cu grație necăutată în memoria sa și ne sunt povestite în versuri ușor încețoșate ca de zăpezi, în note elegiace. Sensibilă la inexorabila risipă a secundelor, poeta are în același timp capacitatea de a nu se lăsa intimidată de legile lui Chronos, redescoperindu-și obârșiile stenice.

Gheorghe TOMOZEI

Şi nu mi-a fost frică

Am ales traseul alb-albastru, la distanţă de tresăririle întârziate cu praful încărunţit. La o zi mare, am pregătit adăpostul pentru ce mai poate fi salvat după pierderile înghesuite la poalele marilor bătălii.

El să fie pansament pentru rădăcinile fiecărui lucru altoit cu iubire în fiecare odaie şi mai mult, pentru ţesătura cuvintelor cu care mă acopăr când lumea asta mă ţine în viscol.

Să fie acoperământ şi pentru cuvintele plimbate prin ape şi văi ca mici podoabe de răspântie şi de ocoliş.

Şi când va fi ziua mea sfântă, să-l îmbrac festiv cu cele mai proaspete atingeri portocalii de toamnă târzie până ne prinde amurgul, eu fiind în aceeaşi cămaşă subţire şi lungă trasă în jos până la tălpi. Întinsă cât o mie de vieţi să învelească şi urmele.