Ioana SANDU s-a născut la 30 ianuarie, 1942, în oraşul Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt.
Licenţiată a Facultăţii de Geologie-Geografie, a Universităţii Bucureşti, promoţia 1965. A fost profesor în oraşele Drăgăneşti-Olt, Buşteni-Prahova, Bucureşti.
În activitatea literară, a debutat în anul 1983, în revista Astra, Braşov, cu prezentare semnată de poetul Gheorghe Tomozei. Editorial, a debutat la Editura Albatros, 1985, în volumul colectiv Cîntec pentru zori de zi. A publicat poeme în revistele vremii până în anul 1988. A frecventat cenaclurile literare: Cenaclul Cezar Petrescu, Buşteni, Cenaclul Lucian Blaga, Sinaia, Cenaclul de Luni, condus de prof. Nicolae Manolescu, Cenaclul de pe lângă revista Luceafărul, condus de poetul Cezar Ivănescu. Prezentă cu poeme în diverse antologii.
În anul 2006, a publicat primul volum de versuri, Leagăn de nisip. Apoi, au urmat alte volume: Punctul de sprijin, 2007; Cuvântul cel necuprins, 2008; Cartea din foc, 2009; Umărul vântului, 2011; Aventuri lăuntrice, 2013; Braţe de apă, 2015; Tiparul dinăuntru, 2016; Safire şi îngeri, Antologie, 2017; Limpezirea cu altă lumină, 2018; Limanul cu sălcii, 2018; Memoria muntelui, 2019; Setea penumbrei, 2020; Ieşirea din timp, 2020; Calea lui Iacob, 2022; Mătăsuri, 2022.
