Quo vadis, IA?

George ȚURCĂNAȘU

Este foarte dificil să faci predicții, mai ales despre viitor. (Niels Bohr)

Deși geografia dispune de un arsenal metodologic solid pentru analiza distribuției și evoluției fenomenelor în spațiu, capacitatea sa de a anticipa cu precizie transformările viitoare este, în mod tradițional, mai redusă. Cercetarea geografică se bazează în principal pe interpretarea tendințelor istorice, pe identificarea regularităților spațiale și pe explicarea relațiilor dintre factorii naturali, economici și sociali. Cu alte cuvinte, geograful este format, înainte de toate, pentru a înțelege cum și de ce s-a ajuns la configurația actuală a unui teritoriu, nu neapărat pentru a prezice cu exactitate configurația sa viitoare. Prognoza spațială devine cu atât mai dificilă atunci când intervin perturbații majore, precum revoluțiile tehnologice, care modifică rapid comportamentul actorilor economici și regulile de funcționare ale pieței.

În acest context, dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale (IA) reprezintă o provocare suplimentară pentru cercetarea geografică. Modelele explicative construite pe baza evoluțiilor din ultimele decenii pot deveni insuficiente atunci când o tehnologie nouă schimbă într-un interval foarte scurt modul de organizare a producției, distribuția locurilor de muncă sau avantajele competitive și comparative ale orașelor și regiunilor. De aceea, analiza prospectivă în geografie presupune un grad ridicat de prudență: geograful poate identifica tendințe și poate construi scenarii plauzibile, însă nu poate pretinde certitudinea prognozelor. Așa cum spunea fizicianul Niels Bohr, într-o formulare devenită celebră, „este foarte dificil să faci predicții, mai ales despre viitor” – o observație care rămâne valabilă și pentru geografi.

Al șaselea val?

Ciclurile Kondratieff (sau valurile lungi Kondratieff) reprezintă o teorie formulată de economistul rus Nikolai Kondratieff, conform căreia economia capitalistă evoluează prin cicluri lungi de aproximativ 40-60 de ani (mai scurte odată cu avansarea social-economică), fiecare fiind impulsionat de un set de inovații tehnologice majore. Deși teoria este dezbătută și nu este acceptată unanim în economie, ea este frecvent utilizată în geografie economică, economie regională și studiile privind inovarea.

Din considerente care țin de economia scrierii, am optat pentru prezentarea primelor cinci cicluri într-o manieră tabelară (tabel 1).

Mulți autori consideră că după 2020 a început sau este pe cale să înceapă al șaselea val Kondratieff, bazat pe inteligența artificială, robotică, big data, biotehnologii, calcul cuantic, energie verde, automatizare avansată. Există însă dezacorduri privind momentul exact al începutului acestui ciclu și tehnologiile care îl definesc.

Fiecare val Kondratieff produce o reorganizare a spațiului economic: apar noi centre industriale și tehnologice; unele regiuni își pierd avantajele competitive; se modifică distribuția investițiilor și a locurilor de muncă, apar noi poli de creștere.

De exemplu, revoluția căilor ferate (al II-lea val), care a dus la diminuarea consistentă a frânei distanței și care s-a manifestat pentru multe teritorii într-o manieră sincronă cu revoluția industrială (I-ul val) a favorizat apariția marilor aglomerații urban-industriale, automobilul (al IV-lea val), a creat autonomia mobilității și a stimulat suburbanizarea etc.

Inteligența artificială (al VI-lea val) poate modifica din nou ierarhia urbană, diminuând avantajele unor centre bazate exclusiv pe outsourcing și consolidând orașele care concentrează activități de cercetare, inovare și decizie.

Surprindem statistic al VI-lea val?

Am ales pentru exemplificare activitățile CAEN specifice IT-ului, domeniile creatoare ale IA și (foarte posibil!) printre cele care vor suferi cele mai agresive mutații structurale în următorii ani (tabel 2).

Am să răspund direct acestei întrebări: nu (încă!). Pentru a produce date fiabile, metodologia specifică statisticii devine una cronofagă. În aceste condiții, datele teritorializate la diverse niveluri scalare (local, regional, național, continental etc.) apar cu o întârziere de până la doi ani. Având în vedere faptul că de abia la finalul anului 2022 a fost lansat ChatGPT, chatbot avansat de inteligență artificială generativă, primul interval care poate produce efecte măsurabile la nivel statistic devine 2023-2024, iar 2024 este și ultimul an pentru care avem valori în baza de date TEMPO a INSSE. Așa că pentru stagnarea la nivel național sau involuția, cel puțin relativă, din dreptul orașelor secundare ale României (Cluj, Timișoara, Iași și Brașov) ar trebui să căutăm și alte cauze.

Criza forței de muncă din domeniile IT din anii anteriori e foarte posibil să fi declanșat formarea unor veritabile stocuri de IT-iști de către firmele mari și mijlocii. Acum, par a fi prea mulți. Diminuarea numărului de comenzi, mai ales în zona softului la comandă, e dependentă și de criza în care a intrat industria europeană a automobilelor. De asemenea, foarte multe firme din diverse domenii (bancare, finanțe, automobile etc.) și-au creat propriile departamente IT, așa încât presiunea comenzilor asupra firmelor românești s-a relaxat mai mult decât se cuvine. În cazul Iașului mai există o problemă suplimentară. Câteva mii bune de salariați lucrează în puncte de lucru ale unor companii ce au sediul social în alte orașe românești. Și, cum există cumătrii și aici, probabilitatea ieșenilor de a-și păstra locul de muncă devine mai mică decât a unui timișorean, clujean sau bucureștean ce lucrează alături de șefi la sediul social al firmelor. La toate acestea se adaugă și eliminarea completă a facilităților fiscale, ce nu mai încurajează nici angajarea tinerilor absolvenți.

Acest interval de un an de dezvoltare accelerată a inteligenței artificiale pare să coincidă cu o reconfigurare a geografiei ocupării în România. În loc să consolideze marile centre regionale, această etapă favorizează polarizarea către București și o dispersie relativă a locurilor de muncă către unele orașe terțiare, pe fondul necesarului de forță de muncă, a extinderii muncii la distanță, al reducerii avantajelor aglomerării pentru activitățile de rutină și al automatizării serviciilor de outsourcing. În același timp, orașele secundare precum Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Brașov, specializate mai ales în servicii ITO și BPO, înregistrează o încetinire a ritmului de creștere a ocupării, ca urmare a maturizării pieței și a creșterii productivității generate de IA.

În contextul IA, se discută despre o posibilă trecere de la avantajul costului la avantajul competenței. Dacă până mai ieri firmele alegeau România mai ales pentru salarii competitive (offshoring sau nearshoring bazat pe cost), IA reduce importanța activităților repetitive. Astfel, competitivitatea va depinde tot mai mult de: competențe în IA și software avansat, cercetare și inovare, servicii cu valoare adăugată ridicată.

Aceasta este una dintre explicațiile pentru care unele orașe românești specializate în outsourcing ar putea înregistra o încetinire a creșterii, în timp ce polii capabili să genereze inovare și dezvoltare de produse ar putea continua să se consolideze.

Spre o economie a convergenței

Maturizarea celui de-al șaselea val Kondratieff, dominat de IA, va impune probabil o convergență tot mai accentuată între domenii care astăzi sunt percepute ca distincte. Nu este însă vorba despre dispariția limitelor dintre profesii, ci despre estomparea lor și apariția unor domenii hibride.

Încă din valurile tehnologice anterioare am asistat la o convergență din ce în ce mai evidentă. Dacă ne referim la ciclul economic anterior, revoluția digitală a apropiat informatica de telecomunicații, media și finanțe. IA pare să ducă acest proces la un nivel superior, deoarece are capacitatea de a procesa rapid și într-o manieră avansată informații din domenii variate. În acest sens, IA poate fi privită mai degrabă ca o tehnologie transversală (general-purpose technology) decât ca o ramură economică distinctă.

Astfel, IT-ul nu mai poate fi privit ca un sector izolat, devenind o infrastructură intelectuală pentru aproape toate activitățile (creative sau nu). Medicina utilizează algoritmi pentru diagnostic, descoperirea de medicamente sau pentru efectuarea unor operații dificile; arhitectura și urbanismul recurg la proiectare asistată de IA; moda integrează analiza tendințelor, designul generativ și personalizarea produselor; cinematografia, muzica și publicitatea folosesc instrumente capabile să genereze imagini, sunet și scenarii; iar cercetarea științifică se bazează din ce în ce mai mult pe modele IA pentru formularea ipotezelor, perfecționarea modelelor cantitative specifice și interpretarea datelor. În acest context, valoarea nu mai este produsă exclusiv în interiorul unui domeniu, ci la intersecția dintre discipline.

În loc de concluzii

Această convergență va avea și o expresie teritorială. Încă din zorii revoluției industriale s-a manifestat tendința specializării orașelor într-o anumită industrie – siderurgie, textile, automobile, mai recent, chiar IT; monofuncționalitatea a impus și reziliența redusă a acestora la schimbările de paradigmă economică, ducând, în ultimă instanță, chiar și la pierderea rațiunii existenței lor urbane. În economia IA avantajul competitiv va aparține orașelor capabile să concentreze ecosisteme creative și/ sau multidisciplinare. Proximitatea dintre programatori, medici, artiști, designeri, cercetători, antreprenori și investitori va deveni un factor de inovare la fel de important ca infrastructura fizică. Nu întâmplător, cele mai dinamice ecosisteme tehnologice ale lumii sunt și cele în care colaborarea interdisciplinară este deja o practică obișnuită.

Paradoxal, pe măsură ce IA preia o parte dintre sarcinile tehnice și repetitive, creativitatea umană devine mai valoroasă, nu mai puțin valoroasă. Însă creativitatea viitorului va fi tot mai rar una strict (mono)disciplinară. Medicul va trebui să înțeleagă algoritmi, inginerul va avea nevoie de competențe de design digital, la fel și arhitectul, artistul va utiliza instrumente informatice avansate, iar programatorul va trebui să cunoască psihologie, etică și comunicare. În locul unei economii organizate pe sectoare relativ independente, este probabil să asistăm la apariția unei economii a convergenței, în care inovarea se va produce adesea la frontiera dintre domenii.

Din perspectivă geografică, aceasta ar putea reprezenta una dintre trăsăturile definitorii ale celui de-al șaselea val Kondratieff: avantajul competitiv nu va mai aparține orașelor specializate sectorial, ci celor care reușesc să favorizeze colaborarea dintre discipline aparent fără legătură. Metropolele, fie că e vorba despre cele regionale, fie despre cele globale, par a fi nodurile de rețea favorizate.