Călin DĂNILĂ

Pound spunea că frumusețea, valoarea, adevărul, trebuie căutate la origini. Iată că literatura poate viola locul comun. Poate stoarce banalitatea până la luciditate. Poate pune obiectul casnic în ecuații care să dinamiteze emoțiile umane. Aș spune că în literatură nu sunt drumuri închise. Există spirite novatoare destul de perspicace ca să scoată detaliile luminoase din zonele aromelor siropoase. Să-ți pui mintea cu acele speculații care să stoarcă o istorie secretă din nervurile unei frunze, să mergi la pas cu viteza unei rachete în cârdășie cu cititorul și ăsta să fie un firesc de câteva secunde. E de ajuns să fii ridicol de precis și apoi să ridici din umeri. Și da! Există zone ale normalității, peisaje comune, banale cu o încărcătură atât de puternică, încât nu mai e nevoie să le pui în evidență lumina printr-un anunț public. Sunt lucruri simple, a căror prezentare nu mai au nevoie de o măsură în plus. Detalii, ca o strângere de mână, pot să apară ca simple prezențe fără a mai fi șarjate în mașinăriile teribile ale artificiilor literare. Și aici scriitorul trebuie să fie un fin distilator să nu facă din asta o supă lungă.