Petru BEJAN

Născut la Roman, în 1953, Valentin Sava este unul din reprezentanții de seamă ai Școlii plastice ieșene. Exigent cu sine, și-a jalonat alegerile în funcție de înclinații, dar și de oportunități, construindu-și un parcurs profesional în care arta este reperul principal. A absolvit Liceul „Octav Băncilă” din Iași și, ulterior, Conservatorul „George Enescu”, specializarea „pictură-restaurare-desen”. Studiază pictura la clasa regretatului Corneliu Ionescu. Înainte de a deveni profesor de compoziție la Universitatea de Arte, succedând la catedră maestrului său, a fost muzeograf în instituțiile de profil din Piatra-Neamț și Iași. După revoluție, se implică în numeroase proiecte expoziționale, căutând să pună în acord datele tradiției autohtone cu cele ale modernității europene.

Valentin Sava a predat cursuri de „Introducere în studiul culorii și compoziției”, familiarizându-i pe studenți cu fundamentele nobilei îndeletniciri. A susținut două doctorate – unul în estetică filosofică (Judecata estetică și portretul în pictura de șevalet), coordonator fiindu-i profesorul D.N. Zaharia, și un altul în istoria artei (Portretul modern în pictura românească), sub îndrumarea pictorului Liviu Suhar. Ca artist, a preferat lucrul temeinic, meticulos, desconsiderând graba și precipitarea în asumarea de proiecte. Recent, Muzeul de Artă i-a organizat o expoziție retrospectivă. Minola Iutiș, curatorul evenimentului, a căutat să adune roadele reprezentative ale muncii unui artist și profesor care a făcut din pictură nu doar o pasiune, ci și un fel de a fi.

Valentin Sava a căutat mereu să se perfecționeze ori să se depășească. În locul agitației publice, a preferat mai degrabă discreția și moderația. Nu a încercat să revoluționeze nici temele, nici tehnicile, nici stilurile picturale. S-a eschivat cu premeditare oricărei formule de radicalizare a limbajului artistic, rămânând fidel canonului clasicist, revizuit și reconsiderat din perspectiva exigențelor contemporane. A fost și a rămas un iubitor de frumos, preocupat de obținerea formei optime, care să țină în cumpănă realizarea artistică și mesajul de transmis.

Turnuri și cupole ieșene, u.p., 77 x 86 cm. 2008, colecția Consulatului General al României la Odessa – Ucraina

Aidoma multor dintre confrații ieșeni, a îndrăgit și exersat genurile recunoscute ca „tradiționale” (peisajul, portretul, naturile statice), fără a cădea în capcana facilă a mimetismului. Mulțimea de întâlniri și experiențe s-a preschimbat firesc în sensibilitate receptivă și agilitate reproductivă de imagini. Natura i-a fost un bun și nelipsit prieten. A străbătut la pas munții Bucovinei, pe care i-a reprezentat în cadre și realiste, și pitorești. L-au pasionat trenurile, locomotivele cu abur și gările cu peroane părăsite – simboluri ale unei lumi în mișcare. Este obsedat de Kogaion, muntele sacru al geto-dacilor, redat într-o serie distinctă de lucrări. S-a lăsat furat de semeția Ceahlăului, de cascadele și treptele de apă profilate pe versanții acestuia, de calmul dealurilor Moldovei, de abundența vegetală a luncii de la Mircești, convertind fascinația privirii răsfățate de impresii în tablouri dintre cele mai expresive. L-au inspirat călătoriile în străinătate, căutând să redea pe pânză atmosfera toridă a Spaniei, arhitectura clădirilor de epocă, căldura zeniturilor și apusurilor solare, culorile desfășurate aleatoriu pe cerul Salamancăi.

Pentru Valentin Sava, portretele și autoportretele  sunt nu doar studii fizionomice, ci și adevărate studii de caracter, cu amprente nostalgice și afective evidente. Autoportret cu mandolină îl înfățișează tânăr, suplu, într-o postură studiată, alături de instrumentul care-i amintește de pasiunea adolescentină pentru muzică. Magdei – portret metafizic, după o idee de Giorgio de Chirico surprinde nu doar șarmul, delicatețea și eleganța modelului, ci și ambianța cromatică exuberantă, care mixează două tipuri de frumusețe: una interioară, invizibilă, și o alta exterioară, vizibilă, dată de armonia și echilibrul trăsăturilor fizice. Caută nu atât chipuri, cât personaje, pe care le găsește în decorurile pieselor jucate la Naționalul ieșean. Reține și reprezintă predilect chipuri de tineri (Tânăr cu turban, Tânărul actor, Tânăra Urma, Cristina), ipostaziați în ținute adecvate rolurilor avute pe scena reprezentațiilor teatrale.

Există și o latură „livrescă” în pictura lui Valentin Sava. Unele din compozițiile sale (Nocturna livrescă, Maestrul și Margareta, Luminile rampei, Colocviu cu măști și mănuși, Travestiul) redau personaje întâlnite în cărți, urmărind spectacolul camuflărilor și deghizărilor ludice. În alte lucrări, pictează licorni, inorogi, personaje mitologice, căutând să ilustreze simbolurile unei lumi uitate, care miza pe virtuțile inocenței și purității. Aceleași calități sunt evocate în tablouri care dau întâietate reprezentării corpurilor umane, surprinse în posturi dinamice, histrionice, dar și statice – dezgolite de văluri și înfățișate în splendoarea întocmirii lor anatomice (Somnul, Ultima licornă). Iese în evidență maturitatea asumării culorii ca soluție expresivă, utilizarea unui repertoriu cromatic flexibil, adecvat cadrelor pictate.

Ce tip de lucrări ar putea reprezenta profilul distinctiv al pictorului Valentin Sava? Aș spune că cele în care-și exprimă nostalgia și fascinația pentru Iași – orașul pe care a ales să-l locuiască. Un anume „spirit al locului”, o anume „atmosferă specifică” sunt recognoscibile în economia fiecărui detaliu, așa cum se vede în compoziții care descriu cadre urbane emblematice (Biblioteca Fundației, Loggia venețiană a gării, Lăstunii Palatului, Academia dispărută), căutând să reconstituie farmecul orașului de odinioară. Fire eminamente religioasă, este atras de arhitectura vechilor biserici, de turlele și cupolele acestora (Biserica Papa Prava, Tălpălari, Banu, Sfântul Haralambie, Armeană, Cei patru evangheliști), transformându-le în forme abreviate grafic ale sacrului și credinței.

Spirit iscoditor și sensibil, Valentin Sava este atașat de Iași, de Moldova, de reperele identitare ale locurilor pe care le-a cunoscut și pictat. La cei peste 70 de ani se poate lăuda cu un bilanț profesional cât se poate de consistent, cu un portofoliu de compoziții în care își dă măsura tuturor posibilităților, cu o viață în care arta este și o formă de jubilație cotidiană și un modus vivendi pe deplin asumat.

Maestrul și Margareta II, u.p. 72 x 85 cm. 2008, colecția autorului