Mihaela-Genţiana STĂNIȘOR

Gilles Jallet, născut în 1956, este poet, traducător, critic literar, autorul volumului Contre la lumière. Œuvres poétiques (1985-2011) – la Editura rumeur libre în 2014 – care reunește toate cărțile sale de poezie.

A tradus în franceză Hölderlin și Novalis, cărora le‑a consacrat şi două studii critice, publicate în 1985 și 1990, în colecția „Poètes d’aujourd’hui” la Editura Seghers. A publicat studii de critică în mai multe reviste literare (Quai Voltaire, Recueil, Europe, Critique, printre altele) și Le Crâne de Schiller, „langue incomparable de la tête de mort”, la Editura Hermann, în 2006.

Din 1987 conduce, împreună cu Xavier Maurel, Editura Monologue și revista cu același nume, precum și colecția „Actuariae”. După o întrerupere de mai mulți ani, Revista Monologue a publicat patru numere: avant midi și sprung rhythm în 2021, le désir de peindre în 2023 și chant du coq sauvage în 2025.

În 2023 apare volumul său Les Utopiques, 1, la Editura rumeur libre; cu această ocazie primește Marele Premiu oferit de Maison de Poésie pentru întreaga operă. În 2024, apare Les Utopiques, 2. La Spirale de l’histoire, volum inspirat de fresca eponimă a lui Miklos Bokor, la aceeași editură. Autorul pregătește un al treilea volum, Les Utopiques, 3. Hout‑Ka‑Ptah, care va fi publicat în cursul anului 2026.

DOUZE JOURS ET DOUZE NUITS / DOUĂSPREZECE ZILE ȘI DOUĂSPREZECE NOPȚIPoeme din volumul CONTRE LA LUMIÈRE / CONTRA LUMINII de Gilles JALLET

DES CIEUX DANS LE NORD

de la neige des forêtsIci comme brille
dès que le soir paraît
l’éclat d’une lampe
laissant le jour
inachevé
D’une absence vaste
resplendit
l’adieu du temps
une tête blanche
et folle
dans l’obscurité
Mais parallèlement
là‑haut
résonne le cor
cette voix du feu!
de vent uniforme, puis
fractionnée
comme une plainte
au cerveau

CERURI ÎN NORD

neaua pădurilor
Cum strălucește aici
de îndată ce noaptea apare
lumina unei lămpi
lăsând ziua
în neterminare
Dintr‑o absență vastă
lucește
un adio al timpului
un cap alb
și nebun
în beznăDar în paralel
Acolo sus
răsună cornul
voce a focului!
de vânt uniform, apoi
sacadată
ca o plângere
în creier

L’HIVER DANS LA VIGNE SECRÈTEMENT GARDÉE

les sarments sont coupés
bas et noueux se dresse le cep
comme un dieu mort sans tête

mal tu fais face à son infirmité
c’est pour toi le regard

indécis sous le poids de tant d’années
qui te confondent avec lui
tu le sens te retenir et te perdre
dans l’énergie vaincue

mais tu n’as rien oublié de sa splendeur
l’an passé il va reprendre force
et la lumière dans le ciel bleu-gris surnaturel
redonner visage au pied de détresse

IARNA ÎN PODGORIA ȚINUTĂ SECRETĂ

mlădițele sunt tăiate
jos și noduros zace butașul
ca un zeu mort fără cap

greu faci față neputinței lui
pentru tine e privirea

șovăielnică sub greutatea anilor
care te confundă cu el
îl simți reținându-te și pierzându-te
în energia epuizată

dar n-ai uitat nimic din splendoarea sa
odată trecut anul își va recâștiga forța
iar lumina în cerul plumburiu fantastic
va da chip nou suferinței

COMME EN RÊVE J’AI ENTENDU UN APPEL

Un appel à haute voix
L’appel d’une femme
dont le visage
était masqué par l’obscurité
Elle était dehors
Le vent
la violence du vent
comme un cri de douleur
Elle souffrait dans son sommeil
à cause de l’eau
qui suintait de la lune
sur les arbres penchés
Je ne savais que faire
Elle avait des larmes dans les yeux
Je lui parlais
je touchais son visage
Alors je ressentis non de la chaleur
mais la douleur du vide
La douleur hors de combat
semblable à la lune vue à distance
à travers les nuages
Le lendemain je reçus d’elle une lettre
dans laquelle elle me parlait
du pouvoir profond de la joie

CA‑N VIS AM AUZIT O CHEMARE

O chemare cu voce tare
Chemarea unei femei
al cărei chip
era acoperit de întuneric
Era afară
Vântul
violența vântului
ca un țipăt de durere
Suferea în somn
din cauza apei
care curgea din lună
pe copacii aplecați
Nu știam ce să fac
Avea lacrimi în ochi
Îi vorbeam
și‑i atingeam chipul
Dar n‑am simțit căldură
ci durerea vidului
Durerea de dincolo de luptă
asemănătoare lunii văzute de la distanță
printre nori
A doua zi am primit de la ea o scrisoare
în care‑mi vorbea
de puterea profundă a bucuriei

DOUZE JOURS ET DOUZE NUITS

puis le roi mort a revécu
le noir est devenu lumièreceux qui entendent
peuvent raconter l’exploit
comment il est revenutous en pensée sont d’accord
et regardent ce monde
comme un parchemincela n’a pas de fin
seul est acteur
celui qui meurt et qui revient

DOUĂSPREZECE ZILE ȘI DOUĂSPREZECE NOPȚI

apoi regele mort a retrăit
negrul a devenit lumină
cei care înțeleg
pot povesti isprava
cum s‑a întors
toți gândesc la fel
și privesc această lume
ca pe un pergament
așa va fi mereu
actor e doar acela
care moare și revine

LE VAIN SOUVENIR TE DÉNIE ET TE TROUBLE

tu n’as pas assez joui de l’instant
et de cette nuit d’ivresse
qui nous tint assis à la table joyeuse
pour saluer la pourpre du nouvel an
l’impossible tragédie est morte
tu cherches la nuit sans la trouver
ici le vide découvre ton théâtre de pierre
et la maison gelée
ici la musique ne s’est pas encore levée
ici les dieux ne veulent plus revivre
l’un d’eux pourtant s’il revenait
pareil à l’étranger ordinaire sur la terre
il t’éveille à l’amour avant que tu le veuilles
il te martèle nue comme une statuette
et fait bientôt renaître dans ta chair
le chant palustre – Eschyle – la nuit noire

ZADARNICA AMINTIRE TE NEAGĂ ȘI TE TULBURĂ

nu te‑ai bucurat destul de clipă
și de această noapte de beție
care ne‑a ținut la masa bucuriei
pentru a celebra sângeriul noului an
imposibila tragedie a murit
cauți noaptea și nu o găsești
aici vidul îți descoperă teatrul împietririi
și casa înghețată
aici muzica nu se aude încă
aici zeii nu mai vor să retrăiască
unul dintre ei dacă totuși ar reveni
pe pământ asemenea străinului oarecare
te‑ar trezi la iubire înainte de a ți‑o dori
te-ar sculpta goală ca pe o statuetă
și ar face numaidecât să renască în carnea ta
cântecul palustru – Eschil – noaptea neagră

COMME AU JOUR DU REPOS

dans l’obscurité
le mot dévoile la pensée
La ronde des jours s’est tue
Il y a soir et matin
jour Un –
le silence des profondeurs
Mais passé le jour
très sacré
où tout ensemble est aperçu
À nouveau
les hommes parlent d’exil

CA ÎN ZIUA DE ODIHNĂ

în beznă
cuvântul dezvăluie gândul
Cântul zilelor a tăcut
Seară și dimineață
ziua Întâi –
liniștea adâncurilor
Dar trecută‑i ziua
cea sacră
în care totul este perceput lalolalt
Din nou
oamenii vorbesc despre exil

SIÈGE VASTE ET MEILLEUR

en sa lumière silencieuse
pour la source
des grandes peurs
Main de personne
sur le cœur
musique ailleurs
que sur une portée
Mémoire prophétie
un lieu enfoui puis retrouvé
tel un diamant
dans le brouillard instable
En retour il rêve ce cœur
d’être musicien
lumière silencieuse
du monde inatteignable

LOC VAST ȘI MAI BUN

în lumina sa tăcută
pentru izvorul
marilor temeri
Nicio mână
pe inimă
muzică altundeva
decât pe portativ
Memorie profeție
un loc ascuns apoi regăsit
ca un diamant
în ceața mișcătoare
În schimb această inimă visează
să fie muzician
lumină tăcută
a lumii intangibile

TRÈS DOUCE TRÈS PUISSANTE

la nuit retourne
À mi‑chemin
il y a ce fruit tendu
que le soleil
entoure de chair jaune
La terre est sombre
le ciel clair
Il y a silence et paix
mais une parole
infinie où l’absence de tout
déjà prend feu

FOARTE BLÂNDĂ FOARTE PUTERNICĂ

noaptea se întoarce
La jumătatea drumului
se află acest fruct pârguit
pe care soarele
îl învăluie‑n carne galbenă
Pământul e sumbru
cerul limpede
E liniște și pace
doar o vorbă
infinită în care absența tuturor lucrurilor
ia deja foc

J’AI RÊVÉ DE VOUS ET DE VOTRE VISAGE

les traits disjoints
sans aucune ressemblance avec vous
Je ne savais pas
que vous étiez Elle
Je ne l’aurais jamais supposé
Pourtant c’était bien votre visage
que je voyais sans le reconnaître
C’est vrai disiez‑vous
je ne lui ressemble pas
Et cependant je ne fus pas surprise
Votre visage n’a pas de contour
il est comme l’oiseau l’abeille et le fruit

ȚI‑AM VISAT CHIPUL

trăsăturile descompuse
fără nicio asemănare cu tine
Nu știam
că erai Ea
Nu aș fi bănuit niciodată
Totuși era chipul tău
pe care‑l vedeam fără să‑l recunosc
E adevărat spuneai
nu‑i semăn
Și totuși nu am fost surprinsă
Chipul tău nu are contur
e asemenea păsării albinei și fructului

LE TEMPS D’UNE RENCONTRE

s’il décroît à la seconde
plus que ma fidélité
sur des années
Réponse
toutefois à écarter
dans le modeste renoncé


TIMPUL UNEI ÎNTÂLNIRI

dacă scade pe secundă
mai mult decât fidelitatea mea
întinsă pe ani
Răspuns
ce‑i totuși de exclus
din modesta renunțare
Hanté par le silence
de ces éclairs
l’échec à traquer au‑delà
des motifs d’espérance
des oreilles
avant d’avoir livré
ces pages qui s’ignorent

UN PEU D’ELLE MES YEUX

matière à miracles
La lumière du jour
nuirait à mes yeux
mais non la musique
Je ne verrais plus les collines
au loin entre les toits
mais la lumière sonore
La lumière intérieure
des mains vides le soir

PUȚIN DIN EA OCHII MEI

materie a miracolelor
Lumina zilei
ar dăuna ochilor mei
dar nu muzica
Nu aș mai vedea colinele
în depărtare între acoperișuri
ci lumina sonoră
Lumina interioară
a mâinilor goale în seară

SANS MUSIQUE

l’exil m’assigne
De retour
la musique dialogue
Pierre d’attente
Pluie de lueurs fines
Seule empêche
mon désir d’être
La scrutation du chant
Referme le poème
tout entier dans l’œuf
Bântuit de tăcerea
acestor fulgere
eșecul de a urmări dincolo
de temeiurile speranței
ascultarea
înainte de a fi trimis
aceste pagini care se ignoră.

FĂRĂ MUZICĂ

exilul mă redă mie
Odată întors
muzica dialoghează
Piatră în așteptare
Ploaie de licăriri fine
Stânjenește doar
dorința mea de a fi
Scrutarea cântuluiÎnchide poemul
cu totul în ou