Sorina RÎNDAȘU

Radmila POPOVICI, Și eu sunt Ucraina. Un manifest poetic, prefață de Sorin Bocancea, postfață de Angela Aramă, Editura Junimea, 2023

Radmila Popovici este o scriitoare prolifică ce are un stil bine conturat ce conjugă fragilitatea, sentimentalitatea afișată (neostentativ, totuși) cu o anumită duritate ce apare preponderent în momente de criză existențială sau, după cum se va vedea, geopolitică și socială.

Și eu sunt Ucraina. Un manifest poetic este un exemplu de carte scrisă dintr-o necesitate imediată. Poezia Radmilei Popovici din această carte este, după cum apreciază Sorin Bocancea într-unul din textele însoțitoare ale volumului: „un curajos contraatac împotriva minciunii și a crimelor ce definesc agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, unul în forma în care îi este la dispoziție poetului să-l dea cu singura lui armă: cuvântul. În fond este un îndemn de mobilizare împotriva barbariei”. Am ținut să dau acest citat tocmai pentru că și eu am perceput această dimensiune mobilizatoare pe care, iată, poezia la modul general reușește să și-o asume. În ceea ce privește cartea de față, trebuie menționat că ea nu se distanțează fundamental de lirica specifică a autoarei, chiar dacă tema implică ieșirea din ecuația contemplativ-introspectivă a ființei. Cum spuneam, criza scoate la iveală cu totul altfel de nevoi, poezia încearcă să contrapuncteze o altă realitate decât cea lăuntrică. Și totuși, o parte din mărcile poeziei Radmilei Popovici rămân neschimbate: „soarele își caută de treabă/ firele de iarbă nu se-ntreabă/ pentru care tălpi să mai răsară/ dimineața se îneacă-n seară/ ne izbim cu tâmpla-n primăvară/ alegând povară de povară/ dar de fapt neghină de neghină” (noapte bună).

După cum se poate vedea, avem de-a face cu o poezie politică de bună calitate. Nu în sens ideologic, doctrinar, ci în acea manieră ce face ca o temă să concentreze esența, să o oblige la elocvență. Figurile retorice la care recurge autoarea sunt reciclate din zona poeziei protestatare, un perimetru atemporal în care sunt topite maniere ce amintesc de acei poeți români care au scris în proximitatea unor evenimente istorice, fie că vorbim despre Revoluția de la 1848 sau de momentele premergătoare Marii Uniri, fie că vorbim despre felul de a scrie al celor din generația războiului (minus partea avangardistă). Dacă ne raportăm la poezia basarabeană, putem afla unele vecinătăți în texte scrise de autori precum Ion Hadârcă, Grigore Vieru sau Leonida Lari, când o tema predominată era impunerea scrierii cu caractere latine și apartenența Basarabiei la România. O astfel de poezie politică, de calitatea celei semnate de Radmila Popovici e necesară în unele momente ale istoriei, atunci când e bine să privim dincolo de noi înșine și să înțelegem tabloul de ansamblu. Așadar, unitate în viziune și altruism, nu narcisism și (pseudo)drame individuale. De altfel, se poate deduce din cartea de față o astfel de gândire.

Radmila Popovici nu este interesată de aspectul pur formal al textelor. Face și unele mici experimente, rupe versul astfel încât să-i confere acestuia capacitatea de a lovi mai tare și mai eficient. Toate acestea reclamă o simplificare a arsenalului liric deoarece mai important este mesajul. Mesajul prins într-o manieră convingătoare. Unul dintre cele mai bune texte din carte, dacă nu cumva cel mai bun, este (mesaj pentru pu-): „ai săvârșit crime/ cu mâini străine și tot felul de malversații/ lumea continua să tacă să te slăvească să te/ scalde-n ovații mâinile astea pângărite/ cu care tu pe toate la lucrai erau ocrotite/ din plin plătite ca mecanismul să meargă/ iar tu să furi în continuare la alt nivel pe o rază/ mai largă astfel ai început să răpești și mințile/ să nu se mai simtă lipsurile și suferințele ai pus/ în joc torturile să astupi lovind toate gurile”.

Radmila Popovici este cât se poate de autentică în demersul ei. Versurile sale sunt capabile nu doar să descrie diversele atrocități, ci să și redea convingător starea interioară conflictuală, rezultat al realității sălbatice, inumane. Și eu sunt Ucraina. Un manifest poetic funcționează ca un wake-up call din inerția lumii de până la data de 24 februarie 2022.