Magda CÂRNECI

1. Cartea copilăriei: Zâna zorilor. Am început să citesc pe la 5-6 ani și-mi aduc aminte de momentul de revelație pe care l-am avut când, silabisind eu pe stradă literele C – E – C de deasupra locului unde intram de mână cu mama, am înțeles brusc că e vorba de CEC, locul unde se dădeau și se primeau bani. Îmi aduc aminte de bucuria înțelegerii, pe care am avut-o atunci și nu am mai uitat-o. Dar imaginea obsesivă pe care o am în legătură cu acea perioadă este cea a unei cărți mari și grele, cu pagini cu margini de aur. Nu știu dacă e cea pe care am văzut-o în biserica pustie din satul bunicilor mei materni din Bucovina, unde am intrat din întâmplare într-o după-amiază de vară și am văzut o Biblie groasă cu coperți de metal auriu încrustate cu pietre semi-prețioase. Apoi am citit o poveste despre o zână care ascunsese o carte de aur în scorbura adâncă a unui copac, unde numai copiii merituoși puteau pătrunde și citi din paginile sale adevărurile despre lume. Am crezut multă vreme că povestea se numea „Zâna zorilor” – o poveste germană și nu povestea cu același titlu de Slavici. Am căutat mai târziu cartea la anticariate și pe internet dar nu am găsit-o. Poate că am visat-o. Dar e un „vis formator” care m-a bântuit din când în când. Mai rețin din copilărie Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi de Nikolai Nosov și Pinocchio de Carlo Collodi.

2. Cartea adolescenței: În preadolescență am devenit o mare cititoare de cărți. În așa măsură că mama mea se cam îngrijorase că nu ieșeam afară să mă joc. Dar când a văzut poza mea la panoul de onoare al Bibliotecii municipale din Bacău, cu cei mai asidui cititori, s-a liniștit. Am înfulecat toate cărțile de aventuri ale adolescenței: Cei trei muschetari și Contele de Monte-Cristo de Al. Dumas, Winnetou de Karl May, Colț alb de Jack London, Insula misterioasă și alte titluri de Jules Verne, Mizerabilii de Victor Hugo, Aventurile lui Tom Sawyer și ale lui Huckleberry Finn de Mark Twain etc. În alt registru, m-a marcat Nebuloasa din Andromeda de Ivan Efremov, prima carte de SF (sovietic) citită, care mi-a deschis o zonă fabuloasă a imaginației, hrănită de știință și cosmologie.

3. Cartea pe care ați dărui(t)-o cel mai des: Profetul de Kahlil Gibran. O carte de inițiere spirituală tradusă de tatăl meu Radu Cârneci, apărută prima dată în 1983, apoi în multiple ediții. O carte care mi-a fost cerută de multă lume și a marcat mulți oameni la vremea respectivă.

4. Cartea celebră necitită: Omul fără însușiri de Robert Musil. Am început această carte-fluviu într-o traducere franceză, apoi a venit Revoluția din decembrie 1989 cu tăvălugul ei de schimbări și nu am mai avut timp pentru versiunea în română a numeroaselor sale pagini, traduse de Mircea Ivănescu și publicată din 1995 încoace.

5. Cartea de pe noptieră (ce recitiți adeseori): Din când în când recitesc cu folos spiritual câteva pagini din Bhagavadgita sau din Noul Testament, dar și poeme de Eminescu sau Rumi.

6. Cartea momentului: Eroul cu o mie de chipuri și alte titluri de Joseph Campbell, un mare mitolog și istoric al religiilor.

7. Cartea discretă pe care vreți să o faceți mai cunoscută: Viața ca meditație de Simona Trandafir, Editura Kamala, 2021. Căutătorii spirituali vor găsi în ea finețe poetică și profunzime filosofică.

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 100