Oana BOCA STĂNESCU

Istoria lecturii nu este doar un puzzle construit de cei care scriu cărțile, ci și de eroii din culise: cei care au știut să recunoască o carte esențială la timp sau să facă ceva semnificativ ca ea să ajungă la cititori. Acesta este motivul pentru care mi-am propus ca anul acesta la rubrica LiteRAME să scriu despre aceste figuri rare și decisive: editori, agenți literari, oameni care au lucrat mereu aproape de manuscris, dar și la o distanță discretă de glorie. Mă fascinează curajul lor tăcut, felul în care au știut să parieze pe texte fragile și pe autori necunoscuți, convinși că lumea cărților se construiește și din intuiție, nu doar din certitudini.

Titlu după titlu, acești oameni au făcut mai mult decât să propună cărți vandabile pe piață: au creat reflexe de lectură, au modelat gusturi, au educat curiozități și, mai ales, au deschis drumuri între carte și cititori, făcând lectura accesibilă și relevantă. Din culise, au influențat ce ajunge să fie citit, dezbătut și transmis mai departe. Uneori au schimbat lumea la scară mare, alteori doar un spațiu cultural anume – ceea ce nu e deloc puțin lucru.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Spania a existat un om pe nume Saturnino Calleja – editor (fondator al Editorial Calleja), traducător (a tradus volume de Nietzsche), autor de cărți de    pedagogie pentru învățământul    primar și, de asemenea, autor de volume dedicate copiilor. În- tr-o țară înfometată, unde  puțini copii știau să citească, Saturnino Calleja a reușit să mute munții din loc. Și nu exagerez. Dorința lui era ca poveștile să fie un bun la îndemâna tuturor și să ajungă în fiecare școală. Așa că a tipărit tiraje uriașe, cu un profit foarte mic. Nu doar că a făcut cartea un bun accesibil, dar a și transformat-o într-o experiență estetică, frumoasă, colaborând cu cei mai buni ilustratori ai vremii și cu scriitori de primă mărime precum Zenobia Camprubí sau Juan Ramón Jiménez, laureatul Premiului Nobel pentru literatură din 1956.

în 1915 editura avea optsprezece filiale

O grijă aparte a lui Saturnino Calleja a fost legată de formatul cărților tipărite, pe care l-a vrut cât mai prietenos – unele formate ale cărților tipărite de editura pe care a fondat-o erau gândite să încapă în buzunarele hainelor copiilor, astfel încât poveștile să poartă circula pretutindeni odată cu cititorul. O altă preocupare majoră a lui Saturnino Calleja a vizat manualele și cărțile de pedagogie, care pe atunci erau rare, neatractive și scumpe. Calleja a publicat unele noi, care ilustrau cele mai moderne tendințe pedagogice europene, le-a însoțit de ilustrații frumoase și le-a distribuit, uneori cu prețul propriului buzunar, către școlile sărace și profesori, al căror statut nu era unul foarte fericit în epocă.

Editorial Calleja, fondată în 1879, a pornit de la o librărie și o legătorie create în 1876 de tatăl său, Fernando Calleja Santos. Saturnino Calleja a cumpărat businessul și l-a transformat în ceea ce avea să devină cea mai populară casă editorială din Spania, America Latină și Filipine. Spre exemplu, în 1899 a publicat peste trei milioane de volume și aproape 900 de titluri cu tematică diversă. Oferta de carte includea nu doar povestiri, care erau mai puțin de jumătate, ci și lucrări religioase, dicționare și cărți pentru adulți, precum și o colecție de cărți medicale, destul de faimoasă la acea vreme. La moartea lui Calleja, în 1915, editura avea optsprezece filiale în țările vorbitoare de spaniolă. A fost preluată de fiii acestuia, care au condus-o împreună până în 1918 (și aici urmează altă poveste, care nu contează acum). În 1959 editura a fost închisă.

unul dintre arhitecții invizibili ai acestei lumi

Cam aceasta este povestea acestui editor care a revoluționat educația pentru lectură în Spania și a făcut ca poveștile să devină accesibile pentru cât mai mulți copii. Căci o carte nu trăiește doar prin conținutul ei, ci prin drumurile pe care le parcurge, prin mâinile care o deschid și inimile care o primesc – aceasta este, cred, cea mai mare lecție oferită de Saturnino Calleja. Și poate că exact asta înseamnă să fii un adevărat arhitect al sensului: să construiești punți invizibile între povești și oameni, să faci magia să se întâmple, cu răbdare și credință în puterea cuvintelor.

Astăzi, din secolul al XIX-lea spaniol, știm cu toții de Miguel de Unamuno, de Benito Pérez Galdós sau de Antonio Machado. Numele lui Saturnino Calleja nu spune mare lucru, poate că nici măcar specialiștilor din lumea publishingului de carte… Dar poate că nici nu e nevoie, căci adevărata sa moștenire stă în miile de mâini mici care au răsfoit cărțile editate de el, în ochii care s-au luminat citind pentru prima dată și în mințile care au învățat să viseze și poate că au făcut lumea un loc mai bun. Iar dacă par prea exaltată atunci când vorbesc despre Saturnino Calleja, să știți că acest entuziasm vine din sentimentul că trăim vremuri în care întâlnim tot mai rar editori care să-și trăiască meseria cu o asemenea dăruire, editori care să transforme editarea de carte într-un gest de iubire și să investească, chiar din resursele proprii, în educația pentru lectură a copiilor.

Saturnino Calleja a fost unul dintre arhitecții invizibili ai acestei lumi, care a știut să construiască punți nevăzute între oameni și cuvinte. Din fericire, nu e este singurul, căci, altminteri, Planeta nu ar fi ajuns aici. Dar despre alți eroi nevăzuți ai lumii cărților, în episoadele următoare.