Ana BLANDIANA

Țin minte că m‑am întrebat o dată

Dacă noi avem doi îngeri păzitori,

Pentru că, fiind mereu împreună,

Ar fi fost o risipă.

Unul singur ne‑ar fi fost de ajuns.

Nu‑mi trecuse prin minte

Că am putea să ne despărțim

Și‑atunci îngerul

Să fie obligat să opteze

Sau poate unul dintre noi să renunțe.

Spune drept,

Nu‑ți pare rău că mi l‑ai lăsat

Numai mie?

(din volumul Variațiuni pe o temă dată, 2018)

Dragoş PĂTRAŞCU