Ioan RĂDUCEA

Acolada

Anul XIX, nr. 9 (216), septembrie 2025, Satu Mare, 20 pp.

Contaminat de Gheorghe Grigurcu (care semnează pe aceeași pagină o cronică favorabilă la volumul de versuri al lui Cassian Maria Spiridon, apărut la Junimea), Dumitru Augustin Doman exersează panseul și notația fulgurantă – „contemporanul meu e Shakespeare” etc. Mult mai amplu eseul lui Virgil Diaconu despre teoria literară blagiană, încheiat, derutant, de reproducerea a două poezii. Corp de literă minuscul (prea puțin spațiu pentru atâtea materiale!), în contrast cu titlurile, la mai toate articolele, inclusiv la cel al Isabelei Vasiliu-Scraba, care îl denunță pe „turnătorul” I.P. Culianu. Ultima pagină aparține tot lui Gheorghe Grigurcu, iarăși în ricanări fragmentare, aici sub numele de „Continuitatea curentă a vieții”.

Apostrof

A nul XXXVI, nr. 9 (424)/2025, București, 32 pp.

Sunt anunțate premiile revistei, acordate lui Răzvan Voncu (O istorie literară a vinului în România), Flavius Lucăcel (teatru: Vecinii. Cinci monologuri despre om), Alex Moldovan (proză: Decuplări monstruoase). Pe verso se promovează „revitalizarea canonului Eminescu” (Ioan Cristescu, care laudă noua ediție de Opere, vol. I, îngrijită de Valentin Coșereanu). Cronică elogioasă a președintelui Academiei Române despre Sătmarul de altădată, opera medicului Aurel Andercou. „Dosarul” de „tipuri psihice feminine” conține de fapt un singur text, consistent, ce e drept, despre actrița Doti Ghibu și relația, apoi mariajul cu Radu Stanca (Ion Vartic).

Argeș

Anul XXV (LIX), nr. 8 (518), august 2025, Pitești, 32 pp.

Gh. Grigurcu se menține, pe mai departe, în spectacolul vorbelor înțelepte (ori paradoxale, insolite etc.), alții se organizează în definiții de idei (Sorin Antohi), jurnale (Dan Ciachir) ori relații de călătorie (Nicolae Oprea, Grecia din 1994). Readuse în atenție mari nume: Sadoveanu și Rebreanu pe aceeași foaie, față-verso, cel dintâi ca francmason (Cristian Cocea), al doilea în ipostaze familiale (Paul Aretzu). Mai înainte, șase coloane semnate Nicolae Georgescu, în relație cu volumul recent apărut la Editura Junimea, despre jurnalistul Eminescu, sabotat în epocă cu acuze de alienare etc. Adevărat cuvântul editorialistului, PSS Calinic Argeșeanul: „stihiile naturii au fost mereu stârnite de stihiile umane”.

Convorbiri literare

Nr. 9 (357), septembrie 2025, Iași, 200 pp.

Editorialul directorului, Cassian Maria Spiridon, întins pe zece pagini, este de fapt partea a doua a unui studiu, Wokismul, calea de a ne pierde umanitatea, urmat de un interviu acordat lui George Motroc de Simona Modreanu, pe tema Cioran, care a făcut mult pentru recuperarea adevăratei noastre coerențe ontologice (cf. Le Dieu paradoxal de Cioran, volumul intervievatei). Politica educațională, dar și activismul sindical din domeniu, au rămas la nivelul politrucilor kominterniști, care visau desființarea „progresistă” a școlii și, prin ea, a autorității statale (red.-șef Mircea Platon). Varii consemnări, luări de atitudine, recenzii, grupaje, Ioan Holban prinzând patru poeți dintr-o dată, pe baza celor mai recente volume. Bine reprezentate și alte vremuri, chiar un manual din perioada carolingiană (Florin Crâșmăreanu), ca și celelalte arte (Pavel Șușară, cu o paralelă între Brâncuși și Maxim Dumitraș).

Steaua

Anul LXXVI, nr. 9/2025, Cluj Napoca, 64 pp.

Editorial bine documentat al directorului, Ovidiu Pecican, despre posibilitățile menținerii libertății, mai ales că iluminismul și, în siajul lui, pozitivismul, tot sisteme totalitare sunt (o spun și cei din Școala de la Frankfurt), romantismul și, în prelungire, existențialismul (?) înseamnă refuz al oricărei structuri definite (o spune filosoful Isaiah Berlin). Sclavia de acum ne vine de la Golem, de la IA, șansa ar fi că „poezia” și „morala practică” rămân greu de „simulat creator”… Pentru detensionare, din loc în loc, grupaje lirice, cronici, câte o proză, însă lucrurile se mențin grave: „Recurențele memoriei traumatiza(n)te” (Florin Bălănescu despre elitele neamului, distruse după 1950, inclusiv „cu bâta”); „Paradis pierdut: mănăstirile din România zilelor noastre” (Vlad Toma), „Criza modernismului târziu post-stalinist: Noduri și semne (1982)” (Călin Vlasie). Număr superior ilustrat, în interior cu lucrări de la expoziția „Grafica românească 2024”, pe coperte cu un dublu portret de Sorin Pănăzan, respectiv un Vis de Liviu Acasandrei.

Vatra

Anul LV, nr. 654 (9/2025), Târgu-Mureș, 96 pp.

Deschidere într-o derutantă succesiune de teme și tipuri de text, cu toate că multe de considerabilă greutate, precum consemnările Gabrielei Adameșteanu despre dosarul de la CNSAS al tatălui ei ori jurnalul din anul 2000 al Magdei Cârneci – moartea lui Horia Bernea, introspecții, experiențe mistice. Jurnalul lui Ion Simuț datează din anul curent însă constituie un pretext pentru a trata chestiuni de actualitate, unele fixate în intertitluri: „Premiile literare USR”, „Elementele materiale care definesc o revistă” etc. Amplu dosar despre jurnalul intim, „frate mai mic” al „marii literaturi”, cum e numit în „Argumentul” Cristinei Timar, urmat de câte o reacție critică la texte de Mihail Sebastian, Gabriela Melinescu, Ana Blandiana, Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Senida Poenariu, Alexandru Furnea (jurnal de spital, după focul de la „Colectiv”), Péter Esterházy, părintele martir Liviu Brânzaș etc. Chiar și în lipsa acestui consistent dosar, aproape o antologie a criticii diaristicii actuale, tot ar rămâne destule dovezi că revista se menține ca reper al publicisticii literare românești.

Viața românească

Nr. 10/2025, București, 128 pp.

Minciuna și ticăloșia în care se scufundă planeta sunt mai grave decât creșterea nivelului mărilor iar, pe plan local, politicienii care continuă „democrația originală” a anilor 1990 dau un trist exemplu de sincronizare cu mersul general al lucrurilor, arată în editorial red.-șef Nicolae Prelipceanu (2 pp.). Mult mai amplu, eseul lui Alexa Visarion, om de teatru, care trece prin opera lui Caragiale în ideea premonițiilor sale politice. Din cauza IA, centrul de interes se mută dinspre cunoaștere spre comunicare, punctează Vianu Mureșan, ce trimite și la cercetări românești în domeniu: Aurel Codoban, Alex Ciorogar. Multiple recenzii, între care, notată prioritar și pe copertă, cea a lui Tudorel Urian la studiul despre legionari semnat Florin Müller, căci despre ei se vorbește la noi „mult, dar după ureche”.