Oana BOCA STĂNESCU

Ne aflăm din nou în acea perioadă a anului când instituțiile tutelare ale literaturii – revistele de prestigiu, asociațiile de breaslă – se pregătesc de acordarea premiilor literare ale anului. Unii laureați au fost deja revelați, alții urmează să fie anunțați în viitorul foarte apropiat.

În plus, o serie de autori români traduși se bucură de recunoaștere internațională, fiind menționați în contextul unor prestigioase premii literare. Printre ei, Mircea Cărtărescu și traducătorul său, Sean Cotter, au fost incluși pe lista lungă a premiului Booker International – o premieră pentru literatura română. Istoria a înregistrat și în trecut o serie de premiere. Mă gândesc acum la Tatiana Ţîbuleac, care anul trecut a fost distinsă cu Premiul cititorilor la Gala Premiului Literar al Europei Centrale Angelus din Polonia, pentru ediția în limba poloneză a romanului său de debut, Grădina de sticlă. Și, tot în 2024, Mircea Cărtărescu a câștigat International Dublin Literary Award, unul dintre cele mai valoroase premii literare din lume, pentru ediția în limba engleză a romanului Solenoid, în traducerea lui Sean Cotter. Toate aceste întâmplări frumoase, care au mediat așezarea autorilor români într-o altă paradigmă, sunt rodul intensificării circulației operelor literare în timp și spațiu, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului douăzeci.

O carte poate fi reambalată, rebranduită și comercializată agresiv

Tot în această perioadă, numărul premiilor literare a crescut exponențial, ceea ce ridică o întrebare pertinentă: mai reprezintă, oare, ele o celebrare a talentului literar sau s-a produs o contaminare având drept motor resorturi din sfera estetică, politică, socială sau chiar mondenă? Mai sunt premiile literare un indicator al talentului artistic sau s-au transformat într-o monedă de schimb, influențate de estetici convenționale, dinamici politice și interese comerciale? Nu cumva au devenit un joc al percepțiilor, un mecanism de validare care creează realitatea în loc să o recunoască? – aceasta este, poate, cea mai importantă întrebare care vizează teritoriul prestigiului literar validat prin premii.

Dacă premiile literare sunt arhitecții prestigiului, ele sunt, cu siguranță, și arbitrii vizibilității. O carte încununată cu Booker Prize, Pulitzer sau cu Nobelul pentru literatură câștigă aproape instantaneu atenția globală, o vizibilitate care duce, cel mai adesea, la creșterea vânzărilor. În ce măsură această selecție este, însă, un proces organic și în ce măsură este o formă de regie culturală? Recompensează premiile literare talentul și originalitatea sau modelează piața pentru a consolida anumite valori estetice și ideologice? Există voci care susțin că premiile literare creează o buclă de feedback în care anumite teme, stiluri sau identități sunt suprareprezentate în detrimentul unei diversități mai largi. În plus, după câștigarea unui premiu important, o carte poate fi reambalată, rebranduită și comercializată agresiv, eclipsând uneori cărți la fel de valoroase, dar care rămân în umbră.

Și, dacă tot am amintit scena globală, ne putem întreba cum afectează globalizarea premiilor literare tradițiile literare naționale și comunitățile literare mai mici? Pe măsură ce marile premii, precum Nobel și Booker International, își extind raza de acțiune, acestea tind să eclipseze adesea tradițiile literare locale. Or, acest lucru poate crea o tensiune între prestigiul literar global și identitatea literară regională. Recunoașterea globală favorizează înțelegerea interculturală, dar poate contribui și la omogenizare, prin privilegierea operelor care se aliniază gusturilor „occidentale” și comercializării.

Destin literar

Dar cum stabilim o ierarhie în acest labirint? Se poate măsura importanța unui premiu în bani? Dacă da, atunci supremația îi revine lui Million’s Poet, show-ul de poezie din Emiratele Arabe Unite, inițiat în 2006, unde versurile devin spectacol și premiile depășesc un milion de euro. Urmează Premio Planeta din Spania, cu un milion, și abia apoi celebrul Premiu Nobel pentru literatură care, deși mai modest financiar, rămâne cel mai puternic vector de legitimitate literară. Percepute ca fiind „neutre”, deciziile juriului suedez au greutatea de a schimba topurile de vânzări la scară globală, chiar dacă în ultimii ani s-a vorbit mult despre politizarea acestui premiu.

Pe de altă parte, există și reversul acestei economii a gloriei: premiul care sfidează logica materială: Prix Goncourt, care acordă doar 10 euro, o sumă simbolică, dar cu o putere ce transcende orice recompensă financiară. Aici, valoarea nu este cuantificată în cifre, ci în destin literar, pentru că este binecunoscut faptul că Prix Goncourt are puterea de a schimba peste noapte destinul unei cărți.

Astăzi, premiile literare nu reprezintă doar o formă de recunoaștere a excelenței, ci și un mecanism prin care literatura își reglează statutul – fie că vorbim de marketing, politică sau poziționare socială. Practic, își negociază locul în „societatea spectacolului”, ca să-l cităm pe Guy Debord. Și, dacă ne gândim bine, nu e deloc surprinzător cum ceremonia Booker Prize a ajuns un adevărat show televizat, transmis în direct la BBC și live pe internet – doar unul dintre exemplele care arată cât de mult s-au schimbat regulile jocului.

E o pendulare continuă între consacrare și strategie, între merit artistic și influență. Și, poate cel mai interesant, între întrebările pe care le stârnește și răspunsurile pe care le lasă în suspensie, lucru pe care vom continua să îl analizăm în următorul articol din rubrica LiteRAME.