Sorina DĂNĂILĂ

Mi-am iubit dintotdeauna cu pasiune liceul. Care, de la primii pași în curtea casei sale, la 14 ani, m-a primit cu brațele deschise. Ca un părinte. Nu cu mult mai sever decât cei de acasă. Dar cu același har de a ciopli caractere și de a modela oameni cu statură înaltă. L-am iubit necondiționat cu atât mai mult cu cât pedigriul lui de emancipator al fetelor Moldovei și de promotor al feminismului în tot ceea ce are el mai nobil și mai înnoitor înseamnă o frumoasă și eroică istorie. Încă de pe vremea când numele său era Oltea Doamna. Titlu aristocratic. Pe care, oricât de iconoclastă ar părea înlocuirea celui de azi – Eminescu, mi-l doresc din suflet la loc. Pe frontispiciul său secular.

Prima Directoare de la Liceul „Oltea Doamna” – o feministă progresistă

Tereza Stratilescu

Este făuritoarea faimei acestei școli de fete. Liceul „Oltea Doamna” din Iași. În care domnișoarelor li se cerea cu strictețe să fie cuviincioase. Să aibă bentiță și rețea de păr. Să poarte cu mândrie însemnele școlii, uniforma sobră, cu guleraș alb și pelerină, și pantofii negri bine lustruiți. Dar, în același timp, cărora li se permitea, dacă erau externe, să vină pe bicicletă până pe dealul Muntenimii. Precum șugubețele surori Cazimir. Și, mai ales, să aspire la a fi recunoscute și respectate nu numai pentru talentele lor casnice. Merite care Doamnei Stratilescu i se păreau, de altfel, secundare.

Ea însăși o precursoare, devine, în 1883, prima femeie din Iași care-și va fi luat bacalaureatul. După care este trimisă de însuși misoginul Titu Maiorescu, la presiunea surorii sale, Emilia Humpel, să se instruiască în Anglia, la Londra. Pentru a învăța cum se gestionează un liceu modern. De fete, unde mai pui… Externatul de Fete, viitorul Liceu „Oltea Doamna”.

Tereza se întoarce plină de idei și de ambiții pentru pupilele sale. Și le dorește niște femei puternice și cu personalitate pregnantă. Fără frici ori timidități. Și fără sentimentul de inferioritate intelectuală pe care, vreme de secole, bărbatul li l-a inculcat prin dominare și conservatorism incontestabil. Astfel, munca ei se rezumă într-o frumoasă frază: „Educația, în aceasta îmi socot oarecare aptitudini; atât cât voi lucra sper că nu voi fi un parazit în țara mea; să facă fiecare atât cât simte că poate și atunci vom vedea dacă fața lumii nu s-ar schimba”.

Directoare la Liceul „Oltea Doamna”

Această experiență este cuprinsă în Schiță istorică a Educațiunii femeilor. Opt capitole și 125 de pagini, în care Tereza Stratilescu arată că, în Anglia, se ajunsese deja „la egalitate în dreptul de a învăța și de a ocupa orice funcțiune, pentru ambele sexe”. Acesta va fi și idealul pe care-l va urmări toată viața pentru copilele școlii sale, ideal aspru, intransigent și de la care nu există derogare.

„Înaltă, slabă, dreaptă, impunătoare. Îmbrăcată în costum gri și bluză albă ca zăpada, cu un șăluț împletit pe care și-l ridica deasupra capului când ieșea pe afară în inspecție. Cu trăsături regulate și fine, ten alb, mat. Cu ochii negri de o deosebită frumusețe și expresivitate, ea se arăta ca o zeiță a bunătății și a dreptății pentru cele mai multe dintre eleve. Dar și ca o Nemesis pentru altele. La apariția ei, emoția se vede înscrisă chiar și pe figurile celor mai îndrăznețe. Și ușurarea la fel, după ce se văd scăpate fără nicio observație. Rareori vreo vinovată încearcă s-o braveze.

Toate simt că ori se supun voinței ei, ori trebuie să părăsească școala. Căci pe eleve le dirijează cu voință fermă spre frumusețile și foloasele învățăturii, vrând să trezească în ele un ideal mai înalt decât acela al unei simple subjugări familiale. Duce luptă împotriva frivolității și a cochetăriei și pentru introducerea sportului în școală. Toate aceste acțiuni inteligente și energice, realizate cu o voință neclintită, dar și cu un farmec personal deosebit, dau rezultate excepționale. În 1905, școala este ridicată la rangul de liceu cu 8 clase” (Elena Bogdan, „O vibrație spirituală autentică în Iașul de altădată: Tereza Stratilescu”, în Cercetări istorice, Muzeul de Istorie a Moldovei, Iași, 1973).

Așa s-a născut Liceul „Oltea Doamna”. Izbândă marcată de stejarul plantat în curtea școlii, cu ajutorul elevelor, de această adevărată Doamnă de Fier.

Eleve celebre la Liceul „Oltea Doamna”, personalități care bat recorduri…

Ella Negruzzi, fiica lui Leon Negruzzi, primar al Iașilor

Reușește să absolve Facultatea de Drept și, în 1914, cere să fie admisă în Baroul Iași. Este respinsă pe motiv că este femeie și, ca atare, nu are drept de vot. După șase ani de procese în care avocați bărbați îi pledează cauza, devine prima femeie avocat din România. În această calitate și în ciuda aversiunii sale față de comunism, în anul 1930, acceptă să devină apărătoarea Annei Pauker într-un proces politic. Consideră că orice om are dreptul la reprezentare. Nu acceptă, însă, propunerile de putere pe care conducătoarea de mai târziu Anna Pauker i le face în primii ani ai comunismului românesc. Propuneri pe care strălucita avocată le respinge cu fermitate.

Maria Ropală, fiica argintarului care a dăltuit racla de argint a Sfintei Parascheva

Obține titlul de doctor în medicină în anul 1907, cu teza Contribuțiuni la studiul biologic al criminalității sub aspect medico-legal. După care, școlită la Paris cu cei mai mari profesori legiști francezi – Victor Balthazard și Henri Claude, devine prima femeie medic legist din Europa. Și participă la elaborarea primului tratat european de medicină legală.

Raluca Râpan, elevă modestă, dar pasionată de chimie

Devine discipola celor mai mari profesori ai Universității din Iași – Petru Poni, Radu Cernătescu, Petre Bogdan și, din Cluj, Emil Racoviță. Astfel, reușește să marcheze un alt record. Acela al primei femei doctor în chimie anorganică din România, cu teza Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană. În vreme ce Raluca Râpan se mută la Cluj, la Iași, catedra de chimie anorganică este condusă pentru prima oară de o femeie. Margareta Poni, fiica lui Petru Poni și a poetei Matilda Cugler-Poni. O fată extraordinar de instruită. Licențiată nu doar în chimie, ci și în muzică și sculptură, la Paris, precum și în drept, la Universitatea din Iași.

Tereza Stratilescu mărturisea, într-o epistolă către Maiorescu, „Urăsc numai viciul și ignoranța; mi-i milă de prostie; … cu cât, însă, un om este mai învățat, cu atât este mai bun și mai amabil”. Ca atare, „Prea fericită m-aș simți dacă acest fruct al ostenelilor mele ar reuși să fie de vreun folos țării mele. Să sugereze măcar pe ici, pe colea, câte o idee fericită tovarășilor mei de muncă în educarea copiilor în România”.

Știa ea oare că, în calitatea sa de directoare la Liceul „Oltea Doamna” din Iași, scria o adevărată pagină de istorie? Una care a dat fetelor, oricum s-ar fi numit ele, o identitate, un orgoliu al apartenenței la o castă aleasă? Magda Ianculescu, Otilia Cazimir, Asia Chipail, Viorica Cortez, Profira Sadoveanu, Maria Franche, Rodica Mandache, Ileana Teodorel, Rodica Ionescu… Și câte și mai câte încă femei uluitoare, oltistele, fiecare o stea strălucitoare în domeniul ei de excelență.

Despre Tereza Stratilescu lumea a uitat. Nimeni sau prea puțini mai cunosc efortul ei constructiv și generos. Dar probabil că aceasta contează prea puțin. Căci ghirlanda de lauri este nesfârșită, iar lista oltistelor care fac, fiecare, atât cât simte că poate este larg deschisă tinerelor absolvente și celor care așteaptă azi să-și ia zborul către lumea largă. Desprinzându-se liber din brațele deschise ale unui părinte înzestrat cu harul de a ciopli caractere și de a modela oameni cu statură înaltă, vom vedea, ca o misiune trasată încă de la primum movens al acestui liceu, dacă fața lumii nu s-ar schimba. Pentru aceasta, însă, este imperativ ca idealurile acestea să nu fie pervertite și identitatea liceului de înalt și liber spirit critic să rămână nealterată.

Magda, Otilia, Viorica, Profira și un grup de interne cu Domnișoara Cornelica, pedagoga lor