Răul și existența la Dostoievski. O perspectivă fenomenologică

Răul și existența la Dostoievski. O perspectivă fenomenologică

56.00 lei

Constantin PETREA (Monahul Tihon) – născut în 1964, în Satul Petreşti din Judeţul Bacău – are o triplă formare intelectuală: ştiinţifică, filosofică şi teologică. Este licenţiat în electronică, cu un masterat în Relaţii Internaţionale, şi a lucrat cincisprezece ani ca inginer de telecomunicaţii. Are un master şi un doctorat în filosofie, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A absolvit un masterat de teologie ortodoxă şi vieţuieşte, de peste douăzeci de ani, într-o mănăstire ortodoxă din Moldova. Lucrarea de faţă este rodul preocupărilor sale interdisciplinare şi are la bază teza sa de doctorat.

  • An apariție: 2025
  • Format: 14,5 x 20,5 cm
  • Număr de pagini: 398
ISBN 978-973-37-2852-8 Categorii: ,

Autor: Petrea Constantin

Descriere

Lucrarea de faţă trece cele mai importante creaţii ale lui Dostoievski printr-o grilă complexă, reunind filologia, filosofia, teologia şi, pe alocuri, psihologia descriptivă. Constructul care stă la baza cărţii, fenomenologia răului, reprezintă o direcţie de analiză inedită şi plurisemantică. Autorul investighează cu succes temele centrale ale lui Dostoievski (libertatea, suferinţa, Omul-dumnezeu vs. Dumnezeu-omul, Subterana, crima, sinuciderea, visul, labirintul, dedublarea, Insula fericită etc.) ca structuri ale experienţei conştiente şi ca experiment subiectiv, în cadrul metodologic al fenomenologiei, arătând modul în care clasicul rus s-a raportat la interogaţiile despre existenţa răului în univers şi în fiinţa umană.

Camelia DINU

 

 

Ceea ce dă valoare şi măreţie operei lui Dostoievski este felul cu totul inedit în care sunt descrise fenomenele de rău şi cele de bine. Marele gânditor rus are o forţă spirituală şi un talent literar care îl introduc pe cititor în labirintul răului, unde găseşte o anume ,,desfătare” spirituală, căci îi sunt sugerate întotdeauna şi căile de ieşire la lumină. Cel care intră în ,,duhul” lui Dostoievski şi este – după cum se exprimă Berdiaev – ,,înrudit”, prin frământări şi întrebări, cu marele scriitor, acela se întăreşte spiritual şi se schimbă, uneori radical.

*

Viziunea lui Dostoievski despre lume este una antropocentrică. El este preocupat aproape exclusiv de om, cu problemele sale, cu frământările sale, cu devenirea lui spirituală, însă într-un mod eminamente religios, creştin. Pentru scriitorul rus, viziunea modernă umanistă îl ,,abstractizează” pe om, îl îndepărtează de esenţa sa, de prototipul său, care este Dumnezeu-omul, Iisus Hristos. Lipsit de modelul suprem, omul modern tinde să se autodivinizeze, să devină Om-dumnezeu. Răul se manifestă în acest interval, între Dumnezeu-omul şi Omul-dumnezeu.

Constantin PETREA

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Răul și existența la Dostoievski. O perspectivă fenomenologică”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top