Jurnal de insider. Culisele unui festival

Jurnal de insider. Culisele unui festival

50.00 lei

OLTIȚA CÎNTEC este teatrolog și critic de teatru, doctor în Teatrologie, prof. univ. dr. habil. la Facultatea de Teatru, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași și la Școala doctorală a Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj Napoca, fondator și curator al Festivalului Interna­țio­nal de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași (FITPTI). A fost selecționeră și membră în jurii de specialitate pen­tru mai multe festivaluri de teatru naționale și inter­naționale (FITPTI, Gala UNITER, Festivalul de Teatru Piatra Neamț, Bucharest Festival Fringe, Expatriada UK etc.), consultant și coordonator de proiecte tea­tra­le și președintă a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, secția română (2016-2022). Semnează articole și studii de analiză teatrală în diverse pu­bli­cații academice (Studia Dramatica, Concept, DramArt, Colocvii teatrale etc.) și reviste precum Critical Stages, The Theatre Times, Scena.Ro, Teatrul Azi, Suplimentul de cultură, Observator cultural, Dilema Veche etc. A fost nominalizată de patru ori la premiul pentru Critică Teatrală la Gala UNITER. A contribuit cu studii despre teatrul românesc în volume apărute în stră­i­nă­tate: Irina Wolf (coord) Das rumänische Theater im. 21 Jahrhundert. Freie Szene und Neue Wege, Frank & Timme, Berlin, 2022. Dintre volumele publicate (multe premiate): Teatrografii (2008), Hermeneutici teatrale (2010), Silviu Purcărete sau privirea care înfă­ți­șează (2011, 2020), Fereastră către digital. Teatrul și noile tehnologii/Open New Tab. Theatre and New Technology (coord., 2021), Sub vremuri. Teatru și con­flict/Sign of the Times. Theatre and Conflict (coord., 2022), Teritorii de recuperat. Teatrul prin lentile de gen/Territories to Recover. Theatre through the Gender Lens (coord., 2023), Kitul tânărului artist. Cum mă promovez (Polirom, 2024). În 2024 a obținut Pre­miul UNITER „George Banu” pentru Critică Teatrală.

  • An apariție: 2025
  • Număr de pagini: 386
  • Format: A5
ISBN 978-973-37-2951-8 Categorii: ,

Autor: Cîntec Oltiţa

Descriere

A curatoria un festival e o aventură estetică. Înseamnă a vedea spectacole, a le alege pe cele mai reprezentative şi a le aşeza într-un concept căruia îi dau conținut. Mi se pare în egală măsură intere­sant să revelez partea nevizibilă pentru marele public a acestui maraton anual. Care a ajuns acum la fila 18, a Majoratului; să dezvălui partea dificilă a pregătirii lui, a neprevăzutelor de tot soiul, partea amuzantă a unor situaţii ivite în desfășurare.
Ca orice jurnal, și al meu e discontinuu, inegal, repetitiv, fragmentar. Sunt pastile diaristice din spatele cortinei, din sălile de spectacole și de prin alte locuri unde Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași s-a extins, răs­pândite prin vreo patru harduri de laptop câte am schimbat pe parcurs. Cuvintele care revin frecvent sunt „austeritate”, „exclusivități naționale”, „tine­rețe”, „curiozitate”, „deschidere”, „echipă”, „criză”, „comunicare”, „soluții”.

La primele situații ne­obiș­nuite (unele hazlii, altele ușor ori de-a dreptul îngrijo­ră­toare), mi-a venit ideea de-a le nota. Timpul le-a multiplicat numărul, se adău­­gau noutăți în folderele memo­riei, riscul era să li se estom­peze acuratețea. Inițial, au fost însemnări simple. Treptat au devenit consemnări mai consis­ten­te, circumstanțele s-au diver­si­ficat și complicat, materialul sporea văzând cu ochii. De la câ­teva pagini am ajuns la ce vedeți aici, de fapt e chiar mai mult, unele întâmplări nu se pot tipări încă. Rămân pentru o versiune ulterioară.
Oltița CÎNTEC

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Jurnal de insider. Culisele unui festival”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top