Gheorghe VIDICAN (n. în 1953 – Cociuba Mare, jud. Bihor) a fost redactor șef adjunct al revistei „Caietele Oradiei” între anii 2007-2012.
Debutează editorial în anul 1994, cu volumul de versuri Singurătatea candelabrului, Cogito, Oradea. Între 2003 și 2024 publică peste 25 de titluri de poezie între care amintim Utopia nisipului (2003), Sărbători vulnerabile (2004), Tratatul de liniște (2006), Genunchii Tamisei (2009), Aspru sângele meu (2012), Dimineața în pumni, Ochi hăituiți de trădare (2014), Incendiul din oglindă (2015), Urma lui Ulysses (2016), Pivnița din horn (2017), Un interior glisant (2018), Înflorirea frigului (2019), Capriciile tăcerii (2021), Ieșirea din intrarea în peșteră (2023), Falsificatorii stropului de rouă (2024).
Premii (selectiv): 2003 – premiul Festivalului internațional de poezie de la Sighetul Marmației; 2014 – premiul pentru poezie al reviste „Convorbiri literare”; 2019 – Premiul Festivalului internațional de poezie de la Sighetu Marmației pentru debut în limba sârbă la Festivalul internațional de creație literară de la Uzdin, Serbia pentru volumul Sapat „Nikitine Suze”; 2021 – Premiul și Medalia „Mihai Eminescu” la Festivalul internațional de creație literară Mihai Eminescu de la Drobeta Turnu-Severin pentru volumul Capriciile tăcerii; 2022 – antologia de versuri Ca o pasăre, umbra, editurii Academiei Române; 2024 – Premiul special al juriului al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România.
