Noutăţi

Trăim cu convingerea că epoca noastră, a aşa-numitelor „medii de socializare” şi a presei în format digital, a inventat fenomenul fake news şi că numai regimurile autoritare (de tip Erdogan sau Putin) reprimă ziariştii şi scriitorii incomozi. Recenta cercetare a lui Lucian-Vasile Szabo, Ameninţarea clasicilor. Scriitori şi jurnalişti în dispută cu puterea politică, ne convinge, [...]

Scriu la puțin timp după instalarea Editurii Junimea în noul ei sediu, din Grădina Copou, la doi pași de Teiul lui Eminescu și de Muzeul consacrat poetului, ca și de Casa de Cultură „Mihai Ursachi”. Oare ce altă vecinătate i s-ar fi potrivit mai bine decât aceasta unei asemenea instituții a cărții? Găzduită o vreme [...]

Ne raportăm în fiecare zi la timp, medităm asupra vitezei trecerii lui. În reflecțiile noastre amestecăm vag, de cele mai multe ori fără să conștientizăm, concepte ale filozofilor, idei din studiile psihanaliștilor, principii, teoreme și legi enunțate de oameni de știință. Până la urmă, cădem de acord că fiecare individ în parte are un timp [...]

La 15 februarie 2020, Editura „Junimea” din Iași a organizat ediția a II-a Colocviilor JUNIMEA-SCRIPTOR, prilej cu care a fost inaugurat noul sediu al Editurii Junimea în edificiul eminescian din Parcul Copou, în imediata apropiere a cunoscutului Tei al lui Eminescu A fost un eveniment cultural deosebit, un moment de rememorare și cinstire, organizat pe [...]

Iulian Cătălui: Domnule Vasiliu, pe la începutul verii anului 2019 ați fost la Brașov, la Librăria „Șt. O. Iosif”, împreună cu autori importanți ca Liviu Ioan Stoiciu, Doina Popa sau Valentin Coșereanu, în cadrul unei Serate culturale Junimiste, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la înființarea prestigioasei edituri „Junimea” din Iași și a [...]

În deceniul 1980-1990, critica noastră – care, pe atunci, se ocupa de teme serioase, nu de publicitate editorială – a supus literatura clasicilor junimiști unor relecturi prin grile moderne. În special Caragiale, Slavici și Creangă au beneficiat de pe urma noilor lecturi, care, în cazul lui Eminescu sau Maiorescu, au dat mai puține rezultate. Cartea [...]

constPoezia lui Ilie Constantin* conține un paradox pe care l-am mai indicat și altădată. Sub pavăza expresiei clare, cu precizie latină articulată, apar aproximația, dezordinea, informul fețelor lumii. Ne întâmpină un peisaj în descompunere, o șovăială a liniilor, o degringoladă a imaginilor. Între postura auctorială expresivă și obiectul acesteia, un apăsat contrast: „Soare și nori [...]

Se mai poate spune despre o carte că e fermecătoare? Probabil că nici nu mai știm bine ce înseamnă asta, fiindcă produsul a cam dispărut. Cunoașteți mulți autori de azi care să fie în același timp erudiți, pe deasupra să scrie și bine, calitate și ea din alte vremuri, să te surprindă mereu cu subiecte [...]

I. Șklovski spunea că proza e despre timp și temporalitate; iată, însă, că și poezia, nu doar aceea „epică“, poate fi despre structuri temporale, cum se întâmplă, de pildă, în cea mai recentă carte a lui Gellu Dorian, Gramote (leacuri de îndulcit viața) (Editura Junimea, 2020). Gellu Dorian își elaborează foarte minuțios poemele pe care [...]

După volumele Despre ființă, Editura Crater, 1998 (eseu), Guvernământul General al Genezei, Editura Cartea Românească, 2003 (roman) și Pașaport pentru zile de ceremonie, Editura Brumar, 2012 (poezie), lui Cristian George Brebenel îi apare, în 2019, volumul de proză scurtă Mărturisirea și alte povestiri. Cartea cuprinde douăsprezece povestiri ce stau în mare măsură sub semnul fantasticului [...]

Editor al operei politice eminesciene, Cassian Maria Spiridon a adunat pentru volumul Eminescu, ziarist politic (Iași, Editura „Junimea”, 2019) editoriale publicate în ultimul deceniu în revista pe care o conduce, „Convorbiri literare”. În ediția integrală de Opere politice (Iași, Editura „Timpul”, 2011), gazetăria eminesciană era organizată de eseistul ieșean pe mai multe secțiuni, centrate preponderent [...]

Cum scrii, ceea ce-i de scris (descris?), într-o rubrică de gazetă (ca aceasta), fără să te abați (cu ispita) de la subiectul și predicatul pe care - se presupune - ți le-ai fixat de la bun/ rău început? Eu unul, recunosc și mă căiesc (mac-mac!), îs uneori pre(a)dispus la divagații, la ocoluri și meandre, ba [...]