Vindecă-mă, moarte, de viață, cu un poem
Autor: Grădinariu Mihaela
33,00 lei
Editor / Coordonator:
Mihaela GRĂDINARIU
Poet, eseist, cronicar şi critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi şi al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Originară din Râşca, Suceava. Volume: Biserica de Cuvinte (Iaşi, Timpul, 2012), Frigul din clepsidră (Iaşi, Timpul, 2013), Risipiri în alb pe alb (Iaşi, Timpul, 2014), Aspida mireasă (Iaşi, Timpul, 2015), Urechea lui Malhus (Iaşi, Timpul, 2017), Oglindă pentru spaimele luminii (Bucureşti, EIKON, 2020), Die Wörterkirche (trad. Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, Boppard am Rhein, 2022). Numeroase apariţii şi colaborări în reviste literare şi antologii, în ţară şi în străinătate. Premiul pentru debut „Traian Olteanu” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi (2013), Premiul pentru poezie al Fundaţiei Culturale a Bucovinei (2015), Premiul pentru poezie al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (2013, 2015, 2019), Medalia „Meritul Bucovinei” (2018), Titlul de Senior al Scrisului Bucovinean (2021), Premiul „Ioanid Romanescu” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi (2021), Ordinul „Crucea Sf. Ierarh Ioan cel Nou de la Râşca şi Secu” (2022).
Descriere
În cărţi înflorite, meşteşugind „cuvinte-nnodate”, brava noastră alchimistă ne invită într-un imaginar mito-poetic apăsat personal, înfrăţind duhul şi lutul. „Îngerul vorbelor” îi e alături în alergătura zilelor. Stihuind şi făptuind, în cazne şi zămisliri, trudind zelos, printre strâmbătăţile lumii, la „încuvântarea” omului în vremuri nevoiaşe. Agonisind întrebări, răsfirând – complinitor – fulguraţii eufonic-confesive, poeta, mereu generoasă, pricinoasă şi risipitoare, împăcând cronicăreala cu profesoratul, cheltuindu-se fără rest, veghează…
Va îngrămădi cu fervoare, în urzeala textuală, dublete antinomice, va slăvi jertfelnicia luminii, ne va apăra de răul pânditor, căutând, fără istov, rădăcinile arheale. Discursul liric, doar al ei, deosebitor printre atâtea „tipăreli” inundând piaţa, scăldat de unda thanatică, ne reaminteşte dojenitor, scuturând trufelile, sub cupola timpului-priveghi, de scurta noastră eternitate.
Adrian Dinu RACHIERU
Zboară, cuce, de pe cruce,
Că mâncare ţi-oi aduce,
Numai litere năuce,
Gând flămând să mă apuce,
Firmituri să mă împartă,
Între-o soartă şi-altă soartă,
Între cerul de sub tină
Şi a orbilor lumină,
Între cerul de sub prag
Şi pleoapa dragului-drag…
Uite, nici măcar sub cruce,
Nu-i lumină, când m-oi duce,
Că lumina-i strecurată
Prin aripi de înger-tată,
Că lumina-i ban la vamă
Din salbă de înger-mamă,
Că lumina-i neagră corbă,
Flămânzind pe lâng-o vorbă…
Zboară, cuce, numai zboară,
Peste-o cruce-luminioară…
Informații suplimentare
| An apariție | 2024 |
|---|---|
| Format | A5 |
| Număr de pagini | 116 |
