Desculț prin lumină
Autor: Talpalaru Valentin
40,00 lei
Valentin TALPALARU s-a născut la 15 mai 1953 în orașul Tg. Frumos, unde absolvă studiile gimnaziale și liceale.
Din 1972, student fiind, a participat constant la întâlnirile cenaclurilor „Mihai Eminescu”, „Nicolae Labiș”, „Junimea”. În 2008 obține titlul de doctor în științe filologice. Începând din 2005 realizează la Studioul de Radio Iași emisiunea „Convorbiri literare”.
Debutează în 1974 la revistele „Cronica” și „Convorbiri literare”, ulterior prezent în majoritatea revistelor literare din țară. Participă la Festivalurile de Poezie de la Struga (Macedonia de Nord), Kartal (Turcia), Chișinău (Republica Moldova) și numeroase altele din țară, unde obține numeroase premii, la care se adaugă și cele acordate de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din România. Este prezent în antologii din Macedonia de Nord, Turcia, Franța.
Cărți publicate (selectiv): Ghemuit într-un sâmbure, Iași, 1989; Nopți cu chirie, Iași, Cronica, 2004; Liniștea vînatului, Iași, 2005; Acordorul de semne, 2006; Commedia dei media, Iași, 2007; Povestirile de pe Măicuța, Iași, 2009; Cu amurgul în lesă, antologie de autor, Iași, 2013; Poemele Cotnarului, Iași, 2013; Poemele Deltei. Rodion, Iași, 2016; 35 de poeme în căutarea unui titlu, Iași, 2019; Teatru, Iași, 2021; Moniale Sokagi, Turcia, 2022, traducere de Metin Cengiz; Rodions Leiter, Germania, Editura Dionysos, 2023, traducere Christian W. Schenk.
Descriere
Ca să înțelegi, cât limitat poți să înțelegi, evoluția discursului liric al unei întregi creații poetice, cu momentele ei complicat-constitutive, trebuie să știi ceva despre viața poetului. Când, cu ani în urmă, am scris despre poetul adevărat care e Valentin Talpalaru, ceva ce cred și acum, nu știam nimic din tot ce știu astăzi, după ce i-am citit prozele autobiografice din volumul Strada Măicuței. Amintirile netrucate, scrise cu harul și naturalețea talentului, trăiesc prin portretele ce dau viață unei lumi specifice din care a ieșit, evident marcat, omul și scriitorul de astăzi.
Elvira SOROHAN
Clapeta 2
Deloc întâmplător, noua antologie, Desculț prin lumină (2023), survolând și selectând exigent vreo / din opt volume, se deschide cu un grupaj din Ghemuit într-un sâmbure. Infirmând, credem, ca popas bilanțier, o mai veche spusă a poetului, cândva doritor să ne asigure: „mă simt bine în colțuri”. Antologia, obligând la o revizitare a liricii sale, îndeamnă la o judecată dreaptă, cumpănind asupra acestei marginalități (asumate), câștigând o altă vizibilitate, lăsând „o dâră de semne în urmă”. Și împăcând, sub un titlu „eminescian”, eul din adânc, un nucleu germinativ (sâmburele ca „ipostază naturală a arheului”, cum nota Theodor Codreanu) cu cel ieșit din tăcere (chiar dacă „vorbele s-au terminat”), hălăduind în lumină, deslegând enigma supremă, moartea-pereche. Intrăm într-un timp fără neguri, „fără chip”, deși noaptea ar fi „singura haină bună”. Deocamdată, poetul, oferindu-ne câte un sonet puber sau galant, câte un „pastel mahmur” și un „cântec orb”, nu dobândise „harul tăcerii”; urmele sunt de găsit „pe toate cărările”, invocând o „zeamă de astre”, cu „oase de demiurg”.
Adrian Dinu RACHIERU
Desluşim acum mai bine traseul acestui poet discret în stăruinţă, a cărui stare de spirit se împarte pe două paliere – unul de urmaş „rezistent” al optzecismului, cu efecte de spectacol textual împins spre parodie şi ludic; un altul mai ambiţios, sub semnul artifexului, de tratare intelectuală a lirismului, urmărind o reconsiderare a naturalului, dar şi facerea şi des-facerea limbajului poetic.
Mihai CIMPOI
Informații suplimentare
| Număr de pagini | 376 |
|---|---|
| An apariție | 2023 |
| Format | 13 x 20 cm |
