Ioan RĂDUCEA

Actualitatea literară

An XV, nr. 140, martie iunie 2026, Lugoj, 32 pp.

Pe frontispiciu formula „Revistă a unirii scriitorilor din România”, însă editorialul lui Nicolae Silade, despre taberele de literatură, apasă pe faliile dintre (generațiile de) scriitori. La loc de cinste, Magda Ursache, lăudând Trădarea criticii a lui Nicolae Breban și îngrijorată de „eurosoarta” literaturii noastre, cu valori esențiale negate pe criterii politice. Bine reprezentată și istoria literară, prin „recitirea” lui Eugen Barbu („un Ianus plebeu” – Adrian Dinu Rachieru), a lui Vladimir Streinu (de către Virgil Diaconu), a lui Emil Botta (de către Ionel Bota). Trei interviuri – cel mai amplu, 3 p., acordat lui Vasile Proca de către Ioan Es. Pop.

Caiete silvane

An XXII, nr. 8 (259), august 2026, Zalău, 52 pp.

În primele foi, mai colorat eseul poematic Lupta cu vrăbiile (Nicolae Goja), în cinstea… solstițiului de vară 2026. Panseuri, sub titlul de Neliniști răzlețe (calupul XVII), ale lui Marcel Lucaciu, note etnografice (Dan Rus despre portul din Juc, Țara Codrului), comemorări, poezie, artă și multe-multe recenzii. Pe coperta a III-a, readus în atenție, printr-un portret și două poeme, Jean Follain (1903-1977), ca reprezentant al „realismului poetic” francez.

Dunărea de Jos

Nr. 293, august 2026, Galați, 44 pp.

La început, în mod neobișnuit, o „arhivă foto”, privitoare la Festivalul „Doina Covurluiului”, ediția XIX, la care se referă și coperțile (câte un pantof de balet tăiat în cruce). Într-un grupaj eminescian, Gheorghe Felea reamintește că primul monument al poetului s-a ridicat în Galați (1911) iar George Lateș interpretează structura uriașului poem Memento mori (influențată de editor). În încheiere, tot fotografie: medalion Teodora Livia Codreanu, artist foto, prezentat drept extras din Dicționarul artiștilor plastici gălățeni.

Lumină lină / Gracious Light

An XXXI, nr. 3, iulie-septembrie 2026, New York, 138 pp.

Aceeași rubricație clar și logic dezvoltată, începând cu tâlcuirea evanghelică a președintelui fundației care susține revista, pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, de data aceasta la duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci. Complementar, eseul teologic despre nevoință, moarte și înviere al pr. dr. Dumitru Ichim. Considerabile grupaje „Eminesciana” (4 articole) și „Brâncușiana” (2 articole), fiecare asezonate cu poeme. La „Istorie literară”, Horia Groza (1910-1954; ultimul nume tratat în Istoria… călinesciană), într-un portret aparținând fiului său, dr. Horia Ion Groza.

Orizont

An XXXVIII, nr. 8 (1732), august 2026, Timișoara, 32 pp.

Prima pagină, acoperită de fotografia Monicăi Pillat, aflată „sub semnul Bunei Vestiri” – antet al interviului acordat lui Cristian Pătrășconiu, inclusiv despre visele din perioada arestării tatălui ei, Dinu Pillat. Anchetă a Hannei Bota, pe o întrebare aparte: „Dacă ar exista un minister al imaginației, ce funcție ați ocupa acolo?”. Este pus să răspundă și Chat GPT-ul: „Probabil aș fi subsecretar de stat pentru întrebări «ce-ar fi dacă?»”. „Ce cumpărăm, de fapt, când cumpărăm artă, întreabă Ioana Ciocan și propune trei variante de răspuns: materia obiectului de artă; prestigiul simbolic acumulat în jurul lui; încrederea pe care piața o proiectează asupra sa, din care a doua este cea mai agreată. Tot din domeniu, confesiunile lui Constantin Flondor către Mihaela Andoni, despre Grupul Sigma și începuturile „artei ambientale” de la Timișoara, anii 1970. Către final, știri despre Moscova, într-un pamflet anti-Putin cu un titlu de nereprodus (autor: Ciprian Vălcan).

Ramuri

Nr. 6 (1320), Craiova, 24 pp.

Într-o combinație agreabilă de ton lejer și informație doctă, Cătălin Pavel caută urmele artei antice greco-romane „de șevalet” (!), alăturat „răzlețelor” lui Gheorghe Grigurcu și îngândurărilor lui Nicolae Prelipceanu despre regresul inteligenței în era IA, când suntem pe cale să nu mai înțelegem nici o aluzie, nici un dublu sens. Alte înnegurări la Călin Vlasie, cugetând la viitorul lecturii, în care multul nu ar mai fi benefic, căci se preface în „dispersie”. Pe ultima pagină, Cătălin Davidescu își reproșează că scrie de 40 de ani despre artă, nu și despre colecționarii de artă, drept care le schițează o tipologie și menționează pe mai mulți din partea Olteniei, în frunte cu Alexandru Bălintescu, cel care a și donat colecția sa Muzeului de Artă „Craiva” (i.e. Craiova, greșeală de culegere).