Lidia BODEA
consilier editorial Humanitas, vicepreședinta Asociației Editorilor din România
Motive de teamă planetară
PISA 2025. Competența de lectură în OECD a pierdut 28 de puncte între 2015 și 2025 – OECD echivalează asta cu aproximativ un an și jumătate de învățare. Unul din cinci adolescenți de 15 ani este acum slab performant simultan la lectură, matematică și științe.
Academia Goncourt a eliminat din selecție romanul lui Thélyson Orélien, C’était ça ou mourir, invocând atât antecedente de plagiat, cât și analize convergente potrivit cărora cartea ar fi fost, „după toate probabilitățile”, produsă în mare parte cu AI.
Franța, țara prețului unic și a unei extraordinare rețele de librării, începe să scârțâie din balamalele pieței de carte. În 2025, pentru prima dată de zeci de ani, s-au închis mai multe librării decât s-au deschis: 85 față de 83. Iar în primul trimestru din 2026 vânzările librăriilor au scăzut cu circa 6%. Sauramps a intrat în lichidare, iar Furet du Nord și Decitre, în redresare judiciară.
Editurile vând mai puține exemplare: 419,6 milioane în 2025, față de 435 milioane înaintea pandemiei. Primele luni din 2026 au agravat reculul.
Germania: cifra de afaceri a pieței de carte a scăzut cu aproape 3% în 2025, apoi încă 4,1% în primul semestru din 2026; iar în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani, numărul cumpărătorilor de carte este cu aproape o treime mai mic.
Plăcerea lecturii la copii rămâne foarte jos. În Marea Britanie, după patru ani de scădere, apare în 2026 o mică revenire: 36,1% dintre copii și adolescenți spun că le place să citească în timpul liber și 20,3% citesc zilnic. Vestea aparent bună ascunde însă dimensiunea problemei: aproape două treimi nu spun că le place lectura și patru din cinci nu citesc zilnic.
Ucraina. Cărțile ard literalmente. În 2026 au fost distruse circa 13 milioane de exemplare, o treime din producția anuală; numai în atacul din august asupra depozitului Ranok din Harkov au ars 8 milioane de cărți, inclusiv 628.000 de manuale noi.
… dar și motive de încredere
Tot în Ucraina, se deschid în același timp librării. Între 2023 și 2026, rețeaua lor a crescut, iar o treime dintre librăriile fizice verificate sunt independente. Nu sunt doar librării: unele devin cafenele, locuri de întâlnire și refugii culturale.
Suedia investește din nou masiv în manuale: 555 milioane SEK anual începând din 2026; legea garantează accesul elevilor la manuale, școlile trebuie să aibă biblioteci cu personal, iar utilizarea instrumentelor digitale a fost puternic restrânsă la preșcolari.
Telefonul începe să fie scos din clasă. La sfârșitul lui 2024, circa 40% dintre sistemele educaționale ale lumii introduseseră deja o formă de restricție a smartphone-urilor; în Europa găsim astfel de politici în Franța, Italia, Ungaria, Suedia și în alte țări. Franța a extins în 2026 interdicția și la licee.
În Marea Britanie și Irlanda, numărul librăriilor independente a ajuns în 2026 la 1.086, cel mai ridicat nivel din 2012. Și în Statele Unite ale Americii librăria pare să revină tocmai ca loc fizic, comunitar, într-o lume saturată de experiențe digitale.
Și disperări naționale
Citez din răspunsurile pe care i le-am dat lui Petre Barbu, în ultimii 10 ani, pentru ancheta lui anuală despre piața de carte din România:
- Problema fundamentală nu este piața de carte, ci educația
„Numitorul comun pentru toate aceste lucruri? Educația.” (2019)
„Nu ne naștem gata civilizați, culți, puși pe citit, ci ne șlefuim cu timpul – în familie și în școală.” (2019)
„Cu greu putem numi ceva mai cu sistem și mai cu înverșunare pus la pământ ca educația.” (2019)
„Ministerul Educației se apropie de sumbra performanță de a analfabetiza o țară.” (2018)
- România, cam 0 măsuri de sprijin puse în faptă
„Cu adevărat notabil (…) a fost că nu s-a luat nici un fel de măsură.” (2019)
„Educația, cultura, cartea sunt declarate mari priorități naționale. În faptă… nu.” (2019)
„De mai bine de 20 de ani le tot facem propuneri. Am obosit.” (2020)
„Există nenumărate rapoarte, scrisori deschise, memorii, manifeste pro lectura…” (2020)
„Peste propunerile pe care, an de an, le facem (…) se adună praful gros și nepăsarea crasă.” (2021)
- Criza cărții este structurală, nu conjuncturală
„Poza de grup a lumii editoriale românești nu era nemaipomenit de luminoasă nici înainte.” (2020)
„Cititori puțini, tiraje mici, orașe fără librării, școli fără biblioteci, biblioteci fără noutăți.” (2020)
„Piața de carte rămâne una dintre cele mai mici din Europa.” (2015)
„Echilibrul s-a recâștigat greu și nu complet.” (2020)
- Cartea este parte din sănătatea unei societăți
„Piața de carte nu e nici o insulă, nici un vârf de munte izolat de restul peisajului.” (2019)
„Domeniul editorial e conectat la întregul economic, social și demografic al țării.” (2019)
„Nivelul de trai și nivelul de educație merg mână-n mână.” (2021)
- Cititorii se formează în timp
„Preferințele de lectură nu se schimbă de la un an la altul.” (2018)
„Metabolismul industriei e unul mai lent.” (2018)
„Cititorii sunt un tip aparte de cumpărător, cu tabieturi, dependențe și interese de parcurs lung.” (2020)
- Lipsa infrastructurii culturale
„Numărul mic de librării.” (2019)
„Concentrarea lor în capitală.” (2019)
„Absența lor completă din multe localități.” (2019)
„Biblioteci fără noutăți.” (2020)
- Profesionalizarea meseriilor din lumea cărții
„O problemă majoră este lipsa personalului specializat.” (2015)
„Pasiunea pentru lectură nu este suficientă pentru a fi un bun librar.” (2015)
„Ca orice meserie, librarul are nevoie de pregătire de specialitate.” (2015)
„România nici nu are un program național de formare a specialiștilor din domeniul cărții.” (2019)
- Statul ne ignoră, când nu ne pedepsește. De ajutat, mai puțin
„Diferențele sunt de goală retorică, nu de conținut și cu atât mai puțin de acțiune concretă.” (2021)
„Suntem cantitate neglijabilă.” (2021)
„Ne citim noi între noi, ne plângem noi între noi și cam atât.” (2021)
- Relația dintre editori și autorități
„Am obosit.” (2020)
„Nu mai sper că răspunsurile ar putea clinti ceva.” (2026)
„Ce rost au aceste radiografii anuale? Cui ajută? Ce schimbă?” (2021)
„Facem acest examen anual doar ca să constatăm…” (2021)
- Măsurile care tot revin și revin, și nu doar în răspunsurile mele, ci ale mai tuturor celor din breaslă
Reducerea TVA pentru carte la nivelul practicat în majoritatea statelor europene (2015).
Programe naționale de încurajare a lecturii (2015).
Respectarea legii pentru achiziția de carte în biblioteci (2015).
Sprijinirea librăriilor, a celor de comunitate în primul rând (2019, 2020).
Formarea profesională a librarilor și a celorlalte meserii editoriale (2015, 2019).
Politici publice coerente pentru educație și cultură (2019–2026).
Pare o Vale a Plângerii, una-n care dai să te-ntrebi ce viitor mai are țara însăși, nu cartea, acestea două fiind, de fapt, atât de legate una de alta…
Leave A Comment