Măștile lui Brejnev

Măștile lui Brejnev

30.00 lei

Nicolae SPĂTARU s-a născut la 13 ianuarie 1961, în comuna Horbova, Ţinutul Herţa (fostul judeţ Dorohoi). Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cernăuţi (1983).

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN-club-ului. Director al revistei de proză şi arte vizuale „Quadrat”.

Prozator, poet, traducător, este autorul mai multor volume de poezie (selectiv): Ion şi alte revoluţii, Noaptea când soclurile îşi recrutează noile glorii, Tristeţea recită din Rilke, Citirea zidului, Mici insomnii pentru Europa, Nebunul cu o singură fereastră ş.a. Cărţi de proză: Îngeraşul purta fustă mini, proză scurtă; Omul izgonit de ceasuri, proză scurtă; Apusul unei biciclete, proză scurtă; Măştile lui Brejnev, roman.

A semnat de asemenea volumele Revolta clonelor (publicistică) şi Confesiuni în bibliotecă (interviuri culturale).

Deţinător al mai multor premii literare naţionale şi internaţionale.

Texte semnate de Nicolae Spătaru au apărut în limbile: engleză, franceză, germană, cehă, azeră, maghiară, ucraineană, rusă, neerlandeză, tătară şi spaniolă.

  • An apariție: 2025
  • Format: A5
  • Număr de pagini: 172
ISBN 978-973-37-2869-6 Categorii: ,

Autor: Spătaru Nicolae

Descriere

Romanul Măștile lui Brejnev este o radiografie a unor realități sociale și politice stăpânite de legile iraționale ale absurdului, dar și a ceea ce se întâmplă în ființa omului trăind în cadrul lor – și suportând un proces cumplit de înstrăinare, de „mancurtizare”, de automatizare.

Mihai CIMPOI

 

Narațiunea lui Nicolae Spătaru este mustoasă, savuroasă, cu personaje bine create, cu o atmosferă memorabilă. Distopia sa parabolică, hilară, amintind de Mihail Bulgakov și de Kurt Vonnegut, dă seama de o perioadă cruntă, de ocupație sovietică, de înregimentare ideologică, constituie o „cronică“ a unor vremuri aberante.

Doina IOANID

 

Președintele sovietului sătesc a convocat, în regim de urgență, comitetul executiv. S-a decis ca subsemnatul, Marcu Filipescu, în calitate de secretar al sovietului sătesc, să expediez o telegramă urgentă Departamentului Raional de Apărare Civilă (DRAC) cu cererea de a ni se trimite, în termene optime, măști antigaz pentru toți locuitorii comunei. Lista, frumos bătută la mașină, era anexată. Răspunsul nu s-a lăsat mult așteptat. DRAC-ul ne informa că ne va pune la dispoziție echipamentele de protecție solicitate. Și ele vor ajunge pentru toată lumea, de la nou-născuți până la cel mai bătrân om din sat. Vestea a fost savurată cu bucurie de noi toți. Ne-am convins o dată în plus că grija și atenția pe care ne-o poartă partidul și guvernul nu-s vorbe goale. Cu acest prilej, conducerea sovietului sătesc a organizat un concert de zile mari. Pe scena casei de cultură au evoluat cei mai virtuoși interpreți de muzică populară și patriotică din localitate, iar nepotul președintelui sovietului sătesc, elev în clasa întâi „B“, a recitat poezia Pentru pace. Spectatorii, cu lacrimi în ochi, l-au aplaudat în picioare și l-au rugat s-o mai declame o dată.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Măștile lui Brejnev”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top