Nicolae STAN (n. pe 2 ianuarie 1953, Crăsani, Ialomiţa).
Este doctor în filosofie al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. A fost membru al Cenaclului de Luni şi al Cenaclului Junimea, adevărate instituţii de formare a unei noi sensibilităţi artistice în anii ’80 ai secolului trecut.
A debutat în anul 1984 cu volumul de proze Boare de Waterloo, la Editura Cartea Românească. Au urmat romanele Aşezarea (Cartea Românească, 1989); Apă neagră (Nemira, 1999, reeditat la Cartea Românească, în anul 2014); Evelyn (e-book, Coresi, 2011); Ceaţă pe Tamisa (Cartea Românească, 2013); Agonia lui Constantin (Junimea, 2017); Furnicarul (Junimea, 2021); Oglinda spartă (Junimea, 2022); Noduri pe frânghie (Junimea, 2023). A publicat eseurile filosofice: Nietzsche, ermitul vesel (Editura Economica, 2011) şi Incursiune în sfera publică românească. Modele europene (Editura Eikon, 2011).
Premii obţinute: 2000 – Premiul pentru Proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Premiul Concursului Naţional „Nicolae Odobescu”, 2000; pentru romanul Ceaţă pe Tamisa, Premiul Cartea Anului al Filialei Bucureşti de Proză a Uniunii Scriitorilor, anul 2014, şi Premiul Clubului de Proză al Filialei Bucureşti.
A publicat şi publică în principalele reviste culturale ale României. A editat în 1990 revista culturală „Provincia”, iar între anii 1991 şi 1995 a iniţiat şi organizat Colocviile Naţionale de Literatură desfăşurate în Slobozia. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1990.
