Despre ce vorbesc porumbeii când stau pe sârmă şi se uită la oameni

36.00 lei

Mergeam prin parc relaxați.

Eu și cu Acceleratorul de Particule.

Știu, pare imposibil, dar are rarele lui momente când merge la pas. Ori doar se reîncarcă precum mașinile hibride, încă nu m-am prins.

După o vreme, ieșim într-o zonă clară, peste care treceau niște fire de curent ori de internet la o anumită înălțime.

Pe fire se relaxa o pereche de porumbei.

— Tati, eu cred că porumbeii ăia vorbesc despre noi, se opri Acceleratorul de Particule, având aerul Gânditorului de la Hamangia ridicat în picioare.

— Cum așa, mă, iubitu’? mă uitai și eu la numitele înaripate.

— Păi, uită-te și tu cum ne privesc, continuă el serios.

— Să știi că așa e, făcui eu serios. Ce crezi că-și zic?

— Hmmm, se opri el o clipă, neluându-și ochii de la porumbei, eu cred că se întreabă la care dintre noi să-i dea un găinaț în cap.

  • An apariţie:: 2021
  • Format:: 20x20 cm
  • Număr de pagini:: 200
SKU: 978-973-37-2467-4 Categorii: ,

Autor: Adrian Voicu

Descriere

Mergeam prin parc relaxați.

Eu și cu Acceleratorul de Particule.

Știu, pare imposibil, dar are rarele lui momente când merge la pas. Ori doar se reîncarcă precum mașinile hibride, încă nu m-am prins.

După o vreme, ieșim într-o zonă clară, peste care treceau niște fire de curent ori de internet la o anumită înălțime.

Pe fire se relaxa o pereche de porumbei.

— Tati, eu cred că porumbeii ăia vorbesc despre noi, se opri Acceleratorul de Particule, având aerul Gânditorului de la Hamangia ridicat în picioare.

— Cum așa, mă, iubitu’? mă uitai și eu la numitele înaripate.

— Păi, uită-te și tu cum ne privesc, continuă el serios.

— Să știi că așa e, făcui eu serios. Ce crezi că-și zic?

— Hmmm, se opri el o clipă, neluându-și ochii de la porumbei, eu cred că se întreabă la care dintre noi să-i dea un găinaț în cap.

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Despre ce vorbesc porumbeii când stau pe sârmă şi se uită la oameni”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top