Apa care îşi bea mâinile / L’acqua che si beve le mani

Apa care îşi bea mâinile / L’acqua che si beve le mani

36.00 lei

Radmila POPOVICI, poetă, scriitoare, textieră. S-a născut la 31 august 1972 în satul Floriţoaia Veche, Republica Moldova. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi din România.

Poeziile sale sunt traduse în limbile: franceză, italiană, germană, spaniolă şi engleză. A participat la Târgurile internaţionale de carte la Paris, Frankfurt, Madrid.

Între 2008 şi 2025 a publicat mai multe volume de poezii la edituri de pe ambele maluri ale Prutului: Mi-s, EvAdam, Intimatum, Unicat, Urâta, Apa care îşi bea mâinile, Vene şi artere, PoEsenţe, Fără escale, n ceruri odată, Şi eu sunt Ucraina, O mie şi una de eu fără umbre, Bunica Liuba, atoateştiutoarea.

Radmila Popovici a scris versuri pentru sute de melodii care au devenit populare în Republica Moldova şi în România, precum şi versuri pentru spectacole de muzică şi teatru.

 

Radmila Popovici (n. 1972, Moldavia) è poetessa, scrittrice, paroliera e attrice. Laureata in Lettere all’Università di Chişinău, è membro dell’Unione degli Scrittori di Moldavia e Romania.

Le sue poesie sonno tradotte in francese, italiano, tedesco, spagnolo e inglese. Ha partecipato a fiere internazionali del libro a Parigi, Francoforte, Madrid.

Tra 2008 e 2025 ha pubblicato diversi volumi di poesie in case editrici da ambe le rive del fiume Prut: Io sono, EvAdamo, Intimatum, Unico, La brutta, L’acqua che si beve le mani, Vene e arterie, PoEssenze, Senza scali, Ennesimi cerchi alla volta, Anch’io sono Ucraina, Mille e una di me senza ombre, La nonna Liuba, colei che tutto sapeva.

Radmila Popovici ha scritto versi per centinaia di canzoni popolari in Moldavia e Romania, oltre a dei versi per spettacoli teatrali e musicali.

  • An apariție: 2025
  • Format: 14,5 x 16 cm
  • Număr de pagini: 236
ISBN 978-973-37-2926-6 Categorii: ,

Autor: Popovici Radmila

Descriere

Traducere în limba italiană de Liliana STRATULAT

Ilustrații de Andreea SAVA

 

Poezia Radmilei Popovici nu este o poezie imediată, una uşor descifrabilă datorită şi anacolutului, tehnică specifică oralităţii, dar obligă astfel cititorul să se oprească asupra poemelor, să le descifreze, să le analizeze, să reconstruiască coerenţa discursului liric, ţinând cont de inversiunile sintactice şi de lipsa semnelor de punctuaţie, oferindu-i gratitudine. Dincolo de durere, transpare dorinţa, speranţa unei lumi fericite.

 

La poesia di Radmila Popovici non è una poesia immediata, facilmente decifrabile anche a causa dell’anacoluto, una tecnica specifica dell’oralità, ma costringe il lettore a fermarsi sui poemi, a decifrarli, ad analizzarli, a ricostruire la coerenza del discorso lirico, tenendo conto delle inversioni sintattiche e della mancanza di segni di punteggiatura, offrendogli in fine gratitudine. Oltre al dolore traspare il desiderio, la speranza di un mondo felice.

Adriana Ioana OPRIȘ

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „Apa care îşi bea mâinile / L’acqua che si beve le mani”

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top