150 de proeme

150 de proeme

150 de proeme

50.00 lei

Varujan VOSGANIAN (n. 1958). Scriitor, doctor în economie și om politic român de origine armeană. A fost timp de trei decenii (1990-2020) membru al Parlamentului României și, în mai multe rânduri, ministru al economiei și al finanțelor. Este președintele Uniunii Scriitorilor din România, președinte al Uniunii Armenilor din România și membru al Academiei Europene pentru Știință și Artă.

Volume publicate:

  • Poezie: Șamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de brațe (2005), Cartea poemelor mele nescrise (2015), Ei spun că mă cheamă Varujan (2019), Neîndemânatic de viu (2023), Elogiu alor mei (2024);
  • Proză: nuvele: Statuia comandorului (1994), Jocul celor o sută de frunze (2013), Povestiri despre oameni obișnuiți (2022) și romane: Cartea șoaptelor (2009), Copiii războiului (2016), Patimile după Gödel (2020), Dublu autoportret (2024).

Romanul Cartea șoaptelor, o panoramă a secolului al douăzecilea, pornind de la Genocidul armean, a fost desemnat de Festivalul de Literatură din Berlin drept o carte-simbol a luptei împotriva crimei de genocid. Activitatea și scrierile sale s-au bucurat de numeroase premii și distincții, cărțile sale prilejuind traduceri în peste 20 de limbi, lecturi publice, comentarii și eseuri în peste patruzeci de țări de pe toate continentele.

  • An apariție: 2025
  • Număr de pagini: 232
  • Format: 17 x 24 cm
ISBN 978-97337-2892-4 Categorii: ,

Autor: Vosganian Varujan

Descriere

Ilustrații de Mircia Dumitrescu

 

 

Aș atrage atenția, în primul rând, asupra mobilității lui Varujan Vosganian, care se mișcă fără efort de pe teritoriul romanului total (care este Cartea șoaptelor) pe cel al eseului memorialistic (reprezentat de Dublu autoportret), iar de aici, între frontierele Proemelor, adică al poemului în proză. Această disponibilitate de factură postmodernă relativizează granițele dintre genuri, trădând o aspirație către găsirea, prin literatură, a unității originare a ființei. Aspirație care este și a lui Varujan Vosganian însuși, scriitor preocupat de problematica memoriei și de „blestematele chestiuni insolubile“ ale condiției umane: toate cele trei capitole ale insolitei sale trilogii sunt, în fond, niște discursuri despre memorie și despre umanitatea concentrată sau adăpostită în ea.

Răzvan VONCU

 

II

 

Am moștenit de la ai mei dreptul de a avea amintiri pe care ei n-au avut timp să le uite, mi-au lăsat amintirile moștenire așa cum mi-au lăsat casa părintească și curtea, cireșul din fundul grădinii, hainele agăţate în cui care-i așteaptă încă să se întoarcă, mormintele din cimitirul de peste calea ferată, pozele în care erau cei ce nu mai erau

 

De la ai mei am moștenit tenul smead și ochii umbroși, sprâncenele arcuite și negre, sângele care nu se face cerc, să se odihnească, de la ai mei am moștenit viața cu nostalgiile și nădejdile ei, și tot de la ei am moștenit moartea

 

Am moștenit de la ai mei dreptul de a avea amintiri pe care n-au avut timp să le uite, deși ei n-ar fi vrut să se întâmple asta, pentru binele meu

Post Views: 848

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care scrii o recenzie pentru „150 de proeme”

Produse similare

Toggle Sliding Bar Area

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

0
    0
    Coșul dvs.
    Coșul dvs. este golReveniți la magazin
    Continuați cumpărăturile
    Go to Top