Patrimoniu naţional şi modernizare în societatea românească: instituţii, actori, strategii

Descriere

Termen de curând redescoperit, reinvestit cu noi sensuri, patrimoniul ne aduce, la prima vedere, în aceeaşi sferă de investigaţie a trecutului pe care o ştim dintotdeauna – familiară şi mereu actuală. Pare să fie doar un sinonim al unor cuvinte cândva la modă, cum ar fi „tradiţia”, „memoria”,„monumentul”, „documentul” sau, pur şi simplu, „istoria”. Să amintim doar că, de la primele utilizări ale expresiei „monument istoric” – în jurul anului 1790, în Franţa – termenul se referea nu doar la edificii, morminte, statui,vitralii, ci la tot ceea ce ar fi putut „fixa, ilustra, preciza istoria naţională”(vezi J.-P. Babelon, André Chastel, La notion de patrimoine, Éditions LianaLevi, 1994).