„Lumile” Luceafărului (o reinterpretare a poemului eminescian)

Descriere

Poetă prin vocaţie şi cercetătoare prin formaţia academică, Rodica Marian începe să-şi scrie cărţile la maturitate, după o îndelungă şi consistentă experienţă livrescă. Fără tatonări şi complexe, cercetătorul dă piept cu însuşi mitul fundamental al literaturii române, cu opera eminesciană adică. E un asalt foarte elaborat, cu o metodologie inspirată din semantică, filologie şi hermeneutică. Originală rămâne interpretarea Luceafărului ca „text poetic integral”, text rezultat din corelarea formei definitive a poemului cu toate celelalte variante. (…) Insistenţa şi perspicacitatea analitică, mereu conjugate cu o specială erudiţie a detaliilor, constituie mărcile unui discurs critic expansiv şi acaparator, pasional într-un mod aproape ostentativ.

Petru POANTĂ

 

Rodica Marian este cercetătoarea prin excelenţă. Nu poate fi atrasă în jocuri ale fragmentului, provizoriului, nedefinitului (…), cartografiază „lumile” Luceafărului cu un instrumentar complet, doar ei la îndemână până astăzi. Ca urmare, polemicile discrete, elegante, argumentate, în care se angajează cu locurile comune ale exegezei premergătoare sunt perfect legitime. Invitaţia la relectură  nu e doar insistentă, ci şi de o competenţă, azi, neegalată.

Irina PETRAȘ

 

Autoarea reuşeşte, într-adevăr, performanţa rară de a elabora o (re)interpretare coerentă a celebrului poem, prin confruntarea cu întregul câmp exegetic, pe temeiul asimilării şi valorificării, într-o manieră personală, a câştigurilor esenţiale furnizate de principalele doctrine actuale ale semanticii textului. Prin aspectele care constituie originalitatea acestei excepţionale teze de doctorat, se poate afirma că ea reuşeşte să furnizeze un dosar probatoriu de relevanţă inegalabilă, care va deveni fără îndoială un reper de referinţă în literatura de specialitate – pentru argumentarea consecventă, în toate articulaţiile sale, a acestei linii de interpretare a sensului simbolic profund al poemului eminescian.

Mircea BORCILĂ

 

Poemul Luceafărul n-a fost încă interpretat ca un text poetic integral, înglobând textul definitiv, manuscrise, versiuni și variante, bineînțeles, într-o conexitate semantică, ierarhic și temporal organizată. Din punct de vedere metodologic, variantele poemului au fost intens exploatate dintr-o perspectivă genetică, având ca punct de plecare sensul finit al textului definitiv, cu toate diferențele notabile. (…) Opțiunea mea în favoarea necesarei analize a variantelor Luceafărului este menită a explicita temele demonstrației filosofice inițiale, teme care, cu toate contragerile succesive, nu au dispărut în textul definitiv, ci s‑au aglutinat doar în exprimări condensate, care obnubilează fondul ideatic primar și determină numeroase controverse în jurul așa-numitului criptism al poemului eminescian.

Rodica MARIAN